Cum recunoaștem anxietatea la copii, adolescenți sau la tine, adultul, poate părea de la sine înțeles. Anxietatea ia însă foarte multe forme, unele dintre ele peste care trecem ușor cu vederea și ne lăsăm păcăliți că alta este cauza.
Pentru că se apropie școala, în ultimul timp am tot avut discuții despre anxietate.
”Mie îmi provoacă anxietate conversațiile cu un profesor sau cu o persoană cu autoritate, sau cu necunoscuți (gen barista sau vânzători)”, spune un adolescent.
”Pe mine mă sperie termenele limită”, spune alt adolescent.
”Pentru mine sunt o problemă subiectele inconfortabile (ex. discuțiile despre sex, sau despre greșeli pe care le-am facut, etc).”
”Ce-mi provoacă mie anxietate este aspectul exterior sau părerea celorlalți”, spune alt adolescent.
Acestea sunt doar câteva exemple culese de mine din viața traită de un adolescent.
Dar cum se manifestă oare toate acestea?
Tu știi să-ți recunoști propria anxietate, dacă există? Sau pe cea a unei persoane apropiate? A copilului tău, de exemplu?
13 Indicii prin care poți să-ți recunoști anxietatea
Iată către ce să-ți îndrepți atenția fie că este vorba despre tine, adultul, fie despre copilul tău (la vârste mici, adolescent sau tânăr adult).
- Gânduri care nu-ți dau pace.
Dacă ești o persoană anxioasă, ai să vezi că analizezi încontinuu TOTUL.
Dar dacă aș fi făcut asta și nu astalaltă?
Dar dacă mă urc în lift și se oprește liftul între etaje?
Dar dacă o să-mi atragă atenția șeful meu că am întârziat?
Dar dacă relația cu soțul meu nu o să se îmbunătățească niciodată?
Dar dacă copilul meu minunat o să înceapă să fumeze și să bea?
Dar dacă o să iau notă mică la test?
Dar oare cu cine o să nimeresc în bancă?
- Evitarea
De obicei, atunci când ești anxioasă în legătură cu ceva, încerci să eviți acel ceva.
Nu mă descurc să le vorbesc colegilor/oamenilor față în față, așa că mai bine le trimit un mail.
Nu ridic mâna să spun ce știu, pentru că mă pot face de rușine.
Nu mă duc la nu știu ce petrecere pentru că e prea multă lume.
Prefer să particip la ore online, decât cu prezența fizică.
Să eviți să faci lucrul de care îți este teamă, chiar dacă nu recunoști că îți este teamă, te face să te simți mai bine.
Pe moment. De fapt, evitarea trezește și mai multă anxietate. Pe termen lung.
Prin evitare, ce faci este că HRĂNEȘTI anxietatea.
- Transpiri.
Știu, toată lumea transpiră. Este o cale naturală, umană și sănătoasă de funcționare. Dar dacă observi că transpiri mai mult decât de obicei în aceleași condiții de mediu, sau atunci când ești nervos sau când se apropie un anumit eveniment, acela poate fi semn de anxietate sau de stres intens.
- Simptome fizice
Așa cum de multe ori am spus, creierul tău este conectat cu corpul tău, ceea ce înseamnă că anxietatea sau stresul pot lua și forma unor simptome fizice. Adică:
Probleme cu stomacul – asigură-te de unde provin acestea, de la mâncare sau de la stres/anxietate.
Probleme cu intestinele (sindromul de colon iritabil) – la fel, care este oare cauza? Investighează, nu te obișnui cu ele, că nu vor dispărea de la sine.
Durerile de cap sunt, de regulă, primul semn de stres/anxietate. Urmărește-le. Vezi dacă există un pattern. Mă doare capul de fiecare dată când…..
Creșterea bătăilor inimii este un simptom comun al anxietății și al unei perioade de stres intens. Dar nu neglija un consult medical de specialitate, pentru a te asigura că de vină este anxietatea/stresul.
A fost o perioadă în viața mea când am experimentat multe simptome fizice, inclusiv cele de mai sus. Deși știam că stresul și anxietatea provocate de ceea ce trăiam erau de vină, primul pas a fost să mă asigur totuși de asta, ca să știu exact ce am de făcut.
- Atacurile de panică sunt o formă de anxietate.
Acestea pot apărea:
– înaintea unui test, în cazul adolescenților, la care simt presiunea că trebuie să obțină un rezultat bun.
– după o despărțire sau după terminarea școlii când tinerii încearcă să-și dea seama ce să facă cu viața lor.
– după pierderea cuiva drag, etc.
Atacurile de panică apar din senin și pot fi simțite ca o senzație iminentă de moarte, cu sufocare, palpitații, transpirații, frisoane, tremurături, greață, amețeli.
Apare acel sentiment că inima îți este în gât și că în orice moment poți să rămâi fără aer.
- Nevoia de reasigurări că totul va fi bine
Când te simți anxios sau îngrijorat în legătură cu ceva, de obicei ai nevoie de un prieten, de un membru al familiei, de un medic, de un terapeut care să te asigure că totul va fi bine.
Exemplul personal de mai sus este elocvent. Simțeam nevoia ca medicii să-mi spună că, din punct de vedere medical, nu am nimic.
Câteodată gândurile negative nu-ți dau pace, iar asta face ca imaginația ta să zburde în cele mai tenebroase locuri.
Să vorbești cu cineva este de folos pentru că asta îți poate aminti că ceea ce gândești este doar rodul imaginației tale și nu are legătură cu realitatea.
- Lipsa răbdării
Răbdarea este ceva ce mulți dintre noi ne-am dori să avem….mai mult decât avem.
Nu poți aștepta pe cineva care întârzie mai mult de câteva minute.
Nu ai răbdare să stai la coadă la supermarket.
Nu ai răbdare cu un client care nu se mai oprește din vorbit.
Nu ai răbdare să-ți asculți copilul povestindu-ți ceva.
Întrebarea este: Ți se întâmplă zilnic și îți provoacă și o stare de nervi?
Atunci devine o problemă. Adresează-te unui profesionist să lucrați pe creșterea tolerării frustrării și a nivelului tău de răbdare.
- Procrastinarea
Da, știi că amâni să faci diverse lucruri. Și, da, știi că ai încercat tot felul de metode însă fără succes. Poate chiar funcționezi mai bine când ești sub presiune.
Iarăși întreb: Îți cauzează asta probleme mari în viața de zi cu zi? Pentru că atunci poate fi vorba de anxietate.
- Probleme de concentrare care pot arăta cam așa:
Schimbi des subiectul discuției, întrerupi des pe cineva, pierzi șirul gândurilor, uiți ceva ce s-a discutat recent, nu poți să duci o sarcină până la capăt, nu poți să te relaxezi.
- Permanenta îngrijorare
Te îngrijorezi din orice și pentru tot. Pentru sănătatea părinților, a copiilor, pentru că nu câștigi suficient de mulți bani, pentru că nu ai cariera la care ai visat, pentru că urmează să conduci pe un drum necunoscut, etc
- Insomnia. Am scris detaliat despre ea. Citește articolul despre insomnia adulților. Are noutăți de care puțini știu.
De asemenea, am scris detaliat și despre insomnia adolescenților.
12. Comportamente distructive, mai ales la copii sau adolescenți care devin copleșiți de ceea ce simt și nu știu să se exprime altfel.
13. Fiind dură cu tine însăți. Din cauza îngrijorării că ceva nu faci bine și că nu vei da bine în fața celorlalți sau din cauza unei stime de sine scăzute, spui lucruri urâte despre tine.
Deși m-am adresat ție, femeia sau poate chiar bărbatul care citești acest material, multe indicii ale anxietății, din cele enumerate mai sus, sunt valabile și pentru copilul tău, mic sau mare.
Ce îmi doresc să știi este că anxietatea devine o problemă atunci simptomele sunt prezente în fiecare zi și îți impactează negativ viața.
Dacă observi asta la tine, la copilul tău sau la partenerul tău, atunci probabil că este timpul. Timpul să ceri ajutor profesionist.
Eu pot fi una dintre persoanele care te pot ghida în acest proces.
Trimite-mi un mesaj privat și îți spun cum se poate întâmpla asta.
❤️
