Saptamana aceasta simt nevoia sa vorbesc numai despre noi, mamele.
Multe dintre voi mi-ati scris ca nu prea stiti ce inseamna sa aveti grija de voi, ca faceti putine lucruri pentru voi, sau ca nu puneti prea mare accent pe propria persoana, ca prioritatea este copilul.
Adevarul este ca noi, mamele, suntem designerii vietii noastre de familie. Proiectam structura vietii celor pe care ii iubim, prin ceea ce alegem sa facem impreuna si prin modul in care o facem.
Suntem cele care stabilim ritmul vietii de zi cu zi, dar avem si limitele noastre in perioada adolescentei cand dominant este sentimentul ca nu facem fata.
Totusi, cum facem asta, ne defineste ca familie.
Indiferent de nivelul financiar si educational la care ne aflam fiecare dintre noi, un lucru avem insa in comun….
Prin tot ceea ce facem, nu dorim altceva decat sa le oferim tot ce au nevoie, sa-i protejam, sa-i vedem ca reusesc.
Altfel spus, construim familii. Zi de zi.
Si purtam cu noi visurile pentru ceea ce familia noastra poate fi.
Zi de zi suntem intr-o continua alergatura de la o responsabilitate la alta. Avem totul programat. Mergem la serviciu, facem cumparaturi, facem mancare, facem curatenie. Munca nu se termina niciodata.
Apar situatii neprevazute. Ne certam, ne impacam, ne consolam. Le facem fata.
Copilul nostru, ieri atat de dragalas, care ne sorbea din priviri si era tot timpul dupa noi prin casa, astazi este taciturn, nici nu se mai uita la noi si de-abia asteapta sa ramana singur, departe de ochii nostri.
Pe-asta, din pacate, nu am mai putut s-o programam. Chiar daca aveam o schema in cap, realitatea este de alta parere.
Avem totusi, inca, o sursa de energie si inspiratie: visurile noastre.
Este adevarat ca parca sunt un fel de Fata Morgana, dar sunt acolo inca.
Vrem ca familia noastra sa fie un loc al sigurantei si linistii, un loc unde sa ne putem simti noi insine.
Si vrem asta in special pentru copiii nostri care sunt angajati acum intr-un fel de cursa plina de peripetii in drumul lor spre maturizare.
Odihna si recuperarea pe care ni le dorim de la casa noastra sunt insa din ce in ce mai greu de obtinut. Suntem prea ancorati in computerele, telefoanele si treburile noastre.
Copiii nostri, la fel. Scoala, meditatii, pictura, inot, baschet, etc Muncesc si ei tot vreo 10-12 ore pe zi, ca doar nu vor reusi in viata fara niste aptitudini bine exersate.
In fiecare aspect al vietii noastre ne confruntam cu o multime de provocari si de alegeri pe care sa le facem.
Daca noi suntem depasiti ca adulti, imaginati-va ce este in capul copiilor nostri.
Prea multe lucruri de facut, prea multe alegeri, prea multa informatie si prea repede.
Rezultatul: Prea putina fericire, prea putina liniste.
Dar ati uitat de unde am plecat? Noi suntem designerii. Si ce face un designer?
Printre altele, gaseste solutii pentru spatii prea mici in care nu incape mai nimic, pentru spatii intunecoase in care pare ca nu se mai poate face nimic pentru a le da viata.
Restructureaza aranjamentul existent. Si cateodata te uiti si nu-ti vine sa crezi cat a fost de simplu.
Cum, doar pentru ca a pus vaza in coltul acela si un tablou colorat pe perete, s-a schimbat atat de mult spatiul??? Acelasi spatiu.
Ei bine, da. Prin lucruri aparent marunte putem face schimbari majore.
Un profesor de la Facultatea de Psihologie ne spunea acum ceva timp:
“Nu veti putea conduce pe nimeni catre lumina, daca voi insiva sunteti in intuneric”.
Suntem cele care avem capacitatea si expertiza de a reduce viteza si dezordinea din viata noastra si a copiilor nostri.
Momentele de calm, creativitate sau odihna sunt adevaratele momente de sustinere, pentru noi si pentru ei.
In astfel de momente de pauza, in care pare ca nimic nu se intampla, se creeaza relatii.
Creati-va propriile momente de a fi, in mijlocul unui torent de momente de a face.
Asta inteleg eu prin a avea grija de mine.
Cum sa facem asta, fara sa avem senzatia ca TREBUIE sa mutam muntii din loc si mai bine o lasam balta?
Va voi spune intr-un alt articol.
Vreau sa va insuflu energia lui “ESTE POSIBIL”.
Nu poate face insa nimeni asta pentru noi. Nici un consilier, nici un psiholog, nici un prieten. DOAR NOI.
Si….foarte important…nici macar noi nu putem face asta dintr-o stare de disperare, de frustrare, de vinovatie sau tristete.
De aceea este atat de important ca prioritatea sa fim noi, pentru ca ei, copiii, sa beneficieze cu prioritate.
Iar daca ne rezumam la a citi si a fi de acord, iarasi nu se va intampla nimic.
Haideti sa ACTIONAM cu incredere in directia visurilor noastre!
Si, pe masura ce ne vom simplifica viata, legile universului se vor simplifica.
O primavara plina de inspiratie si intuitie va doresc!
Claudia Brighidovici
