Cum își exprimă adolescenții emoțiile și cum le putem oferi ajutorul sunt două subiecte care preocupă mulți părinții.
Perioada prin care trecem este plină de emoții intense și diferite în funcție de situația în care ne aflăm fiecare dintre noi.
Dacă ne referim la (pre)adolescenți, unii se simt frustrați sau furioși din cauza nenumăratelor restricții sau pentru că părinții stau prea mult pe capul lor acasă…
Alții mai introvertiți, cărora nu le prea pasă dacă merg la școală sau nu, stau închiși la ei în cameră fără să realizeze cât rău le face această izolare socială. Mai trist este că și părinții sunt prea ocupați cu jobul pentru a se mai ocupa și de acest aspect. Atât timp cât este sănătos, e bine. Oare?
Alții se tem că, o dată școala începută, toți profesorii vor vrea să dea teste peste teste.
Ce putem face noi, adulții din viața lor, pentru a-i ajuta să managerieze toată această învălmășeală de gânduri, sentimente, trăiri?
În primul rând, hai să acceptăm că oricare dintre aceste emoții, oricât de neplăcută ar fi, nu este neapărat dăunătoare sau motiv de îngrijorare serioasă.
Mai degrabă este o dovadă de sănătate mentală. De ce spun asta? Pentru că acestea sunt sentimentele potrivite la momentele potrivite.
Ceea ce contează cu adevărat este cum și dacă își reglează ei aceste emoții.
Cum își exprimă adolescenții emoțiile
Fie că ești mama unui adolescent sau mama unui preadolescent, privește emoțiile copilul tău ca pe apele curgătoare ale unui râu. Vrei să vezi acest râu cum curge, dar nu vrei să-l vezi cum inundă malurile.
În unele momente copilul tău va avea nevoie să-și exprime liber frustrarea, tristețea, furia sau orice altă emoție trăiește. Și o va face așa cum știe el. Prin țipete, sfidare, mormăieli, dat ochii peste cap, etc
În alte momente, poate să țină în el toate emoțiile puternice pe care le simte, riscând să fie precum o oală sub presiune sau precum un râu care stă să iasă din matcă.
Fiecare copil își reglează sentimentele mai eficient decât am crede noi, părinții, că o face.
Uneori le lasă să curgă vorbind simplu despre ce îl deranjează. Acestea sunt momentele în care, de multe ori, adulții se simt responsabili să-și arate instinctele protective. Și se grăbesc să se alarmeze sau să dea sfaturi, când ar fi suficient doar să asculte, să empatizeze cu copilul și să-l lase să ventileze. Fără să încerce să repare ceva.
Sunt și adolescenți cărora însă nu le place să vorbească prea mult. Ei poate că au nevoie de un plâns bun pentru a-și elibera frustrările.
Sau poate că își direcționează energia trăirilor către activități fizice sau artistice.
Poate că ascultă muzică tristă sau rock ce ție îți sparge timpanele, însă asta este ceea ce pe el îl ajută să-și proceseze emoțiile și să se elibereze de presiunea lor.
Unii pot să se liniștească lăsându-se pierduți în vreun serial, sau într-o carte, sau pe Tik Tok.
Alții își pot organiza cu meticulozitate toată papetăria care ține de școală.
Atâta vreme cât este în siguranță lasă-l să-și elibereze tensiunea resimțită așa cum știe el mai bine.
Cum își exprima adolescenții emoțiile și cum pot ajuta adulții
Mai ales în aceste vremuri, mulți adolescenți nu vor fi capabili să-și regleze emoțiile în totalitate singuri.
Ei pot sta îmbufnați, având nevoie de încurajări pentru a se deschide. Iar dacă relația cu părintele nu este una de conectare puternică, nu o vor face.
Sau pot deveni nesuferiți prin comportament, având nevoie de sprijin pentru a-și recâștiga încrederea și calmul.
Iată câteva soluții pentru acele momente în care este nevoie ca adulții să pășească pe teritoriul copiilor și să ajute la reparații.
Pentru a-l ajuta să-și exprime sentimentele:
- Urcă-te în mașină împreună cu el sau plecați la o plimbare pe jos. În momentul în care nu există contact vizual, tendința de a-și deschide inima către tine este mai mare.
- Evită să-l pui la zid sau în centrul atenției în cadrul întregii familii.
Copiii, fie ei preadolescenți sau adolescenți, tind să fie mai comunicativi când îi întrebi despre emoțiile colegilor, în loc de ale lor. Ai șanse să obții astfel informații valoroase despre părerea lui.
Sau vorbește cu el prin mesaje. Dacă nu este lângă tine și ochi în ochi, șansele de a comunica ce-i frâmântă sunt mai mari, pentru unii adolescenți.
Pentru a preveni revărsarea emoțiilor:
- Știi acei saci de nisip cu care oamenii blochează revărsarea apelor la inundații? Joacă rolul acelor saci de nisip. Tu, mama!
Adolescența vine la pachet cu multe momente de crize. Sunt situații în care emoțiile sunt atât de multe și învălmășite încât depășesc abilitatea unui creier aflat în plină dezvoltare de a le manageria și de a păstra perspectiva asupra lucrurilor.
Fiind o prezență calmă, răbdătoare, înțelegătoare alături de copilul tău obosit, suprasolicitat, îl ajuți adesea să recapete controlul asupra trăirilor care îl macină.
Fie că taci, fie că îi dai un pahar cu apă, îi faci un ceai, sau îl întrebi dacă are nevoie de o gură de aer, îi comunici astfel încredere, iar apele învolburate vor reveni singure înapoi în matcă.
- Încearcă să-l distragi de la subiect. Câteodată adolescenții au nevoie de ajutor pentru a nu se mai concentra pe problemă.
Într-adevăr, discuția despre ce îl frământă poate fi sa-i aducă o eliberare, dar sunt cazuri în care să tot insiști pe acel subiect, să-l întorci pe toate fețele, să fii obsedat de el, poate înrăutăți lucrurile.
În aceste momente o tactică sănătoasă poate fi distragerea de la subiect. Desigur, nu este abandonat, ci doar lăsat un pic deoparte pentru a face ceva distractiv sau orice altceva folositor. Mai târziu, când emoțiile intense s-au calmat vă puteți întoarce la discuție.
Când să te îngrijorezi și să cauți ajutor profesional
🟣 Atunci când emoțiile pun stăpânire pe viața copilului tău.
🟣 Când anxietatea pune stăpânire pe el, așa încât nu mai este capabil să-și desfășoare activitățile zilnice, să se întâlnească cu prietenii, să-și facă temele, etc
🟣 Când reprezintă un pericol pentru sine sau pentru alții, când dispoziția fluctuantă îi afectează întreaga viață și este prelungită în timp.
🟣 Când refuză în mod repetat să-și exprime sentimentele și să lucreze asupra lor, să le analizeze.
🟣 Când nu are nici o modalitate sănătoasă de a se elibera de tot stresul care-l macină.
Este important să reții că scopul nostru nu este să înlăturăm emoțiile inconfortabile.
Scopul este să reglăm aceste emoții, să le transformăm în unele mai puțin intense, cu care să trăim confortabil și care să ne sprijine în ceea ce facem.
Câteodată reușim singuri acest lucru, câteodată avem nevoie de ajutor.
Atât adulții, cât și copiii…
Iubește și fii inspirată,
Claudia
