Atașamentul format în copilărie față de persoane semnificative din viața ta, se menține și acum, în viața și în relațiile tale de adult.
Mai mult decât atât, stilul de atașament pe care l-a dezvoltat copilul tău este foarte probabil să fie același cu cel dezvoltat de tine, în copilăria ta.
În calitate de părinte, soție, prietenă și psiholog, m-am întrebat adesea în ce măsură felul în care relaționez cu copilul meu, cu soțul meu, cu prietenii mei este influențat de felul în care adulții semnificativi din copilăria mea au interacționat cu mine.
Suntem cumva predestinați să ducem mai departe un model de atașament pe care ni l-am format în copilărie?
Ce am nevoie să știu, ca părinte, pentru ca relația cu copilul meu să fie una strălucită?
Ce am nevoie să știu, ca soție, astfel încât relația cu soțul meu să fie una fericită?
Cum pot obține un comportament asemănător atașamentului sigur autonom față de copilul meu, soțul meu și prietenii mei?
Dacă ai și tu aceste întrebări în minte, poți afla răspunsuri citind acest material.
Este un demers care se referă la a-l înțelege pe AICI și ACUM, după ce am înțeles ce a fost ATUNCI (în trecut) și pentru a ști care sunt pașii pentru VIITOR.
Semnificația cunoașterii stilurilor de atașament
Fie că vorbim despre adultul-părinte, adultul-partener într-un cuplu sau adultul-prieten este important să știm ce modele de atașament ne-am format în copilărie și cum au evoluat ele pe parcursul vieții noastre.
De ce? Pentru a înțelege cum putem crea un stil de viață care să nu fie limitat de tipare pe care le-am învățat în copilărie și în care am rămas blocați.
Să ne cunoaștem stilurile de atașament este, de asemenea, folositor pentru:
- a ne înțelege pe noi înșine,
- a deveni mai flexibili în relaționarea cu ceilalți și
- a avea șansa de a ne îmbunătăți profund relațiile cu prietenii, cu partenerul și cu copiii noștri.
Identificarea stilului de atașament este un exercițiu de autocunoaștere care presupune să stabilești o legătură între trecutul pe care ți-l amintești și prezentul pe care îl trăiești. Acest lucru te va ajuta să-ți proiectezi un viitor securizant.
Stilul de atașament este felul în care relaționăm cu alții, bazat pe felul în care ne percepem pe noi înșine și pe ceilalți din jurul nostru.
Să cunoaștem modelele de atașament pe care le-am asimilat, ne ajută să ajungem la o dezvoltare armonioasă a relației pe care o avem cu noi înșine, în primul rând, apoi cu copilul și cu partenerul nostru.
Vom ști să creăm, astfel, un spațiu de siguranță pentru fiecare dintre aceste relații.
Atașamentul în teorie
Psihiatrul și psihoterapeutul John Bowlby a fost cel care a atras atenția prima dată asupra teoriei atașamentului. El a subliniat importanța pe care o are legătura copilului cu mama sa, în special, dar și cu alte persoane semnificative din copilăria sa.
Aceste conexiuni sufletești care se formează în copilărie, dincolo de asigurarea necesităților fizice, stau la baza dezvoltării sale ca ființă relațională, în perioada de adult.
Teoria atașamentului susține ideea că nevoia de a trăi într-o relație apropiată este imprimată în genele noastre.
Nevoia de a fi apropiați de o persoană este atât de mare, încât creierul nostru ”are un
mecanism biologic responsabil pentru crearea și reglarea conexiunii cu figurile noastre de atașament (părinți, copii, parteneri de cuplu)” , spun autorii cărții Stilurile de atașament.
Iar Franz Rupert, psihoterapeut, profesor de psihologie la Universitatea de Științe aplicate din Munchen spune în cartea sa:
”trăim, supraviețuim, prosperăm în grupuri sau ne prabușim în ele. Suntem…specialiști în a ne păstra și modela viața în grupuri umane”.
Ei bine, atasamentul este precum forța de atracție care aduce doua corpuri unul spre celălalt, forța care ne leagă de grupul din care facem parte. Este esența relațiilor noastre și se referă la căutarea și menținerea apropierii și conectării fizice, comportamentale, emoționale și psihologice.
Dependența emoțională de o persoană importantă în viața noastră este direct influențată de nevoile care nu ne-au fost satisfăcute.
Atunci când aceste nevoi sunt satisfăcute, ne putem îndrepta liberi către exterior. Este ceea ce se numește ”paradoxul dependenței, conform căruia cu cât este mai eficientă dependența oamenilor unii de ceilalți, cu atât ei devin mai îndrăzneți și mai independenți”, spun Amir Levine și Rachel Heller.
Cu alte cuvinte, această independență atât de dorită pentru noi, ca adulți, cât și pentru copiii noștri, se sprijină pe satisfacerea unei nevoi fundamentale de apropiere, de îngrijire, de securitate.
O dată ce ești într-o relație cu cineva, dependența este prezentă oricum, dincolo de conștientizarea existenței ei și de dorința noastră de independență.
John Bowlby afirmă chiar că ”personalitatea sănătoasă nu se dovedește nici pe departe atât de independentă pe cât o sugerează stereotipurile culturale.”
Un psihic sănătos este cel care dă dovadă de flexibilitate.
Un psihic sănătos este capabil să fie atât bază de siguranță pentru cei apropiați lui, cât și să apeleze la persoanele semnificative pentru a-i fi bază de siguranță, atunci când situația de viață o cere.
Bowlby a susținut, de altfel, că….
….Atașamentul se va reflecta în comportamentul nostru pe tot parcursul vieții.
Teoria sa a fost dusă mai departe, oferindu-ne posibilitatea de a aplica ceea ce știm în legătură cu atașamentul copilului de persoane semnificative, în relațiile în care suntem angajați ca adulți.
De-a lungul carierei sale, Bowlby a dezvoltat o credință puternică în impactul pe care experiențele familiei le au asupra stării emoționale și comportamentale a copiilor.
El considera, de asemenea, că stilul de atașament al adultului este influențat atât de felul în care acesta a fost crescut și educat în copilărie, dar și de experiența sa de viață.
Aceste relații din perioada de adult, în special cele romantice, au legătură directă cu stilul de atașament pe care l-am avut în copilărie.
Amir Levine spune în cartea sa, că stilul de atașament pe care un adult îl manifestă în relația sa de cuplu este asemănător cu cel pe care l-a avut în copilărie față de părinții săi.
Atașamentul pe înțelesul tuturor
Înainte de a citi mai departe, consider că este important să înțelegi câțiva dintre termenii cheie pe care i-am folosit în acest material.
Atașamentul este un concept de o importanță extraordinară în formarea și modelarea copilului și viitorului adult. El se reflectă direct în sănătatea mentală a acestora.
Relația de atașament este o relație specială, indispensabilă, singura care permite conjunctura potrivită pentru a-ți crește copilul, care oferă siguranță și hrană.
Modelul sau stilul de atașament este o schemă mentală pe care o construim de-a lungul vieții. Aceasta ne permite să anticipăm cum vom reacționa, ce urmează să se întample, ce emoții vom avea, cum ne vom comporta. Este modul în care creierul își amintește relațiile de atașament pe care le-am avut și cum ne-am adaptat la ele.
De-a lungul vieții, putem avea mai multe modele de atașament, în funcție de numărul de persoane care au avut grijă de noi și cu care am dezvoltat o relație de atașament.
Diferitele stiluri de atașament se activează în prezența anumitor persoane care ne aduc aminte de relația de atașament pe care am dezvoltat-o în trecut. Activarea se produce automat, fără intenție și fără să fim conștienți de asta.
Altfel spus…
…stilul de atașament reprezintă modul cum am învățat noi să ne conectam cu ceilalți și să ne cunoaștem pe noi înșine.
Persoanele semnificative sunt acele persoane importante din viața noastră, a căror părere contează foarte mult pentru noi, cu care am comunicat frecvent și pe o perioadă relativ lungă de timp.
”Ar mai trebui adăugat aici că persoanele semnificative pot fi atât oameni reali, cât și persoane fictive: personaje din cărți sau producții televizate sau chiar personaje inventate. Ceea ce contează este liantul, semnificația intimă și intensitatea relaționării, fie și doar simbolice.”
Conceptul bazei de siguranță pe care îl întâlnim pentru prima dată la Bowlby, se referă la următorul aspect:
”Ființele umane sunt în cel mai înalt grad fericite și capabile să-și dezvolte talentele”, atunci când știu că se pot baza pe una sau mai multe persoane de încredere gata să le ajute în momente dificile.
Atașamentul sigur autonom(securizant) aparține unei persoane care are o atitudine echilibrată în relațiile sale. O persoană care își comunică sentimentele și nevoile și știe să descifreze semnalele emoționale ale celorlalți și să răspundă la ele. Își împărtășește succesele și problemele și este alături de partenerul său/copilul său atunci când are nevoie de sprijin.
Un adult cu un atașament securizant nu se teme să depindă de alții. Nu se teme nici ca alții să depindă de el. Acesta consideră că:
- este demn de respect și iubire,
- are încredere el și în oameni,
- acceptă să facă unele concesii în situații conflictuale,
- este flexibil în gândire.
În loc de final…
Voi spune că o înțelegere aprofundată a acestui proces care se desfășoară de-a lungul întregii noastre vieți:
- te face capabil să-i înțelegi pe ceilalți,
- îți dă posibilitatea să-ți alegi modul de comportare,
- îți deschide mintea spre o gamă largă de experiențe și
- îți permite să comunici cu copiii tăi într-un fel care să le cultive siguranța atașamentului.
Deși există tendința de a le fi ignorată nevoia unei baze de sprijin, adulții care și-au înțeles viața dovedesc o siguranță matură în atașamentul lor. De asemenea, este foarte probabil ca aceștia să aibă copii cu un atașament sigur față de ei.
Care sunt stilurile de atașament și cum poți obține un comportament asemănător atașamentului sigur autonom față de cei apropiați ție, descoperă în articolul Stilurile de atasament si cum ne influenteaza relatiile.
Cu drag,
Claudia
P.S. Dacă simți că ai nevoie de ajutor în orice context al vieții tale și nu știi exact cum și dacă să-l ceri, poate că acest articol scris de mine îți va aduce claritate.
