Stabilitatea emoțională a adolescenților

Stabilitatea emoțională a adolescenților este în strânsă legatură cu felul în care părinții se conectează cu ei.

Apare imediat întrebarea:

Cum mă conectez cu copilul meu, astfel încât relația noastră să se reflecte direct asupra felului în care se comportă?

 

• Prin priviri pline de empatie, îmbrățișări, cuvinte înțelegătoare și drăgăstoase, abordare calmă. Totul trebuie să sugereze “Sunt alături de tine.”

• O dată ce s-a calmat și a devenit mai receptiv, putem începe să vorbim despre ce înseamnă un comportament adecvat și cum facem că să-l și aibă.

• Acum este momentul să stabilim reguli, limite care, de fapt, în ciuda aparențelor, îl vor face să se simtă în siguranță și, în funcție de cum le respectă, va fi apreciat, sau nu.

 

Stabilitate emoțională a adolescentului, fără cea a adultului?

Stabilitatea emoțională a adolescenților nu poate fi obținută, însă, dacă noi înșine nu suntem în echilibru. Un părinte neechilibrat nu poate avea pretenția să aibă un copil echilibrat.

Dacă sărim să judecăm comportamentul copilului și să-i negăm sentimentele, vom avea exact ceea ce au mulți părinți. Copii isterici, copii încăpățânați, impertinenti, închiși în ei, etc

Arta de a fi părinte presupune să echilibrăm independența cu dependența.

Este important să le dăm șansa de a avea o voce, șansa de a zbura singuri,  șansa de a simți disconfortul, dezamăgirea, descurajarea, indecizia.

Doar așa îți vei convinge copilul să aibă încredere în el, să-și lărgească spațiul de toleranță de care vorbesc în acest articol, să facă față unor situații dificile.

Află cât de stabilă emoțional ești?

Factori interni

Iată câteva întrebări pe care să ți le adresezi pentru a afla cât de echilibrată eșți ( și apoi să le analizezi și din punctul de vedere al copilului):

• Cât de larg este spațiul de toleranță pentru diferite emoțîi?

Altfel spus: Cât de repede și de ușor gestionezi emoții precum furia, frica, frustrarea, dezamăgirea, etc?

• Reușesc să rămân în zona verde, adică să echilibrez starea în care mă aflu?

 

• Sau trec rapid în zona roșie, sau albastră și nu reușesc să îmi revin repede?

 

• Cât de intense sunt manifestările mele, o dată ce am intrat în acele zone?

 

• Cât de mult rămân blocată în afara zonei verzi de stabilitate emoțională?

 

• Care sunt factorii care declanșează pierderea controlului? Factori minori, legați de nevoi fizice, precum foamea sau oboseala, sau factori emoționali sau sociali, precum frustrarea că nu am cu cine să vorbesc, că mă simt neînțeleasă, etc?

Ceea ce am discutat mai sus reprezintă o abordare din interior pentru atingerea stabilității emoționale.

Cum ajungem la stabilitate emoțională

Factori externi

Un factor exterior foarte  important pentru atingerea stabilității emoționale a adolescenților este timpul pe care îl are alocat copilul pentru a se dezvoltă sănătos.

Trăim niște vremuri în care, din dorința de a le asigura un viitor strălucit copiilor, îi antrenăm în tot felul de activități.

Meditații, sporturi,  activități artistice, voluntariate care se adaugă temelor și  fac din activitatea unui copil un job full time de la trezire, până noaptea târziu.

Bineînțeles că nu vreau să susțin acum că o activitate este mai importantă decât alta. Asta numai tu și copilul tău știți.

Susțin, însă, că pentru un echilibru sănătos al creierului este nevoie că toate activitățile pe care un copil le face pe parcursul unei zile trebuie să respecte confortul lui fizic și emoțional.

Află cât de stabil emoțional este adolescentul tău

Ia-ți un moment de liniște și răspunde (posibil împreună cu copilul) la următoarele întrebări:

• Este copilul meu stresat? Este  obosit tot timpul și taciturn? Are tot felul de frici? Sau chiar anxietate?

• Îi mai rămâne  copilului meu timp și pentru joacă, neorganizată și creativă? Mai are timp să facă ceva care nu este dinainte programat?

• Doarme suficient?

• Mai are timp de prieteni sau frați?

• Luăm cel puțin o masă pe zi toată familia, împreună?

• Am  răbdare cu propriul copil pe parcursul zilei?

Analizează cu atenție răspunsurile și puneți semne de întrebare dacă ai cel puțin un răspuns nesatisfăcător.

Dacă ai mai multe astfel de răspunsuri, gândește-te cu seriozitate dacă adolescentul nu este cumva implicat în prea multe activități, ceea ce îl îndepărtează mult de obținerea unei stabilități emoționale.

 

Ce soluții avem la dispoziție pentru  stabilitatea emoțională a adolescenților?

• Respectă individualitatea copilului, diferențele dintre voi, faptul că el vrea să facă lucrurile altfel decât tine.

• Păstrează distanța și lasă-l să experimenteze tot felul de emoții inevitabile cu care viața ne confruntă.

• În același timp, rămâi ancorată și conectată cât să simtă că are un sprijin la care să apeleze oricând și fără să te abați de la limitele pe care le-ai impus.

De ce să faci așa?

În momentul în care copilul înțelege că TU înțelegi prin ce trece, va ieși mai ușor din starea de furie sau de închidere.

Își va largi acel spațiu de toleranță.

Adolescenții și copiii, în general, au nevoie să exerseze tolerarea propriilor sentimente dificile. Asta înseamnă că, deși nu-i convine că trebuie să respecte o ora de culcare și se va simți furios și frustrat, totuși nu renunți la regula asta.

Îi arăți, în același timp, că înțelegi prin ce trece.(Dacă înțelegi. Dacă nu, te informezi sau îl întrebi chiar pe el)

• Stabilirea de comun acord a unui orar de somn.

Acesta este un subiect foarte delicat când vine vorba de adolescenți, întrucât ei vor să se culce cât mai târziu în noapte.

Fiind un subiect mai vast și de foarte mare interes, am scris un material numai despre somnul adolescenților.

Cert este că un adolescent are nevoie de 8 – 9 ore de somn neîntrerupt pentru a avea un creier echilibrat.

• Includerea unei perioade de timp în care să te concentrezi cu intenție asupra unui singur lucru.

Ce se întâmplă, de fapt?

În momentul în care atenția noastră este îndreptată numai asupra unui singur lucru, adică doar citim, nu ne și uităm la TV în același timp, trimitem informație numai în anumite zone ale creierului. Acestea se activează și dau posibilitatea creierului să se dezvolte.

De exemplu, atunci când un copil își face temele și răspunde la mesaje pe telefon în același timp, nu ne putem aștepta că el să înțeleagă, să rețină, sau să aibă vreun beneficiu pe termen lung din tema respectivă.

De ce?

Tocmai pentru că sunt trimise informații către mai multe zone ale creierului, nu numai către una singură și nu se formează acele acele schimbări structurale de durata în creier.

• Includerea unui timp de joacă și de conectare în programul zilnic

Să ne jucăm ajută? Ei bine, da.

Joaca dezvoltă abilități lingvistice, cognitive, de rezolvare a problemelor, capacitatea de a planifica, de a anticipa, de a prezice, de a te adapta.

Joaca ajută la gestionarea dezamăgirii, a frustrării, la concentarea atenției.

Joaca stă la baza creativității și a inovației, ea îți da bucuria prezenței și a conectării cu ceilalți.

Joaca este la fel de benefică pentru adulți și adolescenți. Ea determina dezvoltarea și consolidarea de noi conexiuni în creier.

Altfel spus, ajută la formarea unui creier echilibrat și la atingerea stabilității emoționale a adolescenților.

• Includerea unui timp pentru exerciții fizice

Fie că vorbim de Pilates, stretching, aerobic, mișcarea fizică ne îmbunătățește starea de spirit, ne ajută să dezvoltăm mai multe conexiuni în creier.

• Includerea unui timp pentru autoreflecție

Aceasta înseamnă să acorzi atenție senzațiilor, imaginilor, sentimentelor și gândurilor tale și să-ți ajuți creierul să devină mai echilibrat.

• Includerea unui timp pentru relaxare

Adică să lași mintea să zboare, fără să-ți mai faci planuri, fără să mai încerci să realizezi ceva, să te relaxezi pur și simplu. Prin asta ajutăm creierul să se pună în ordine, să-și încarce bateriile.

Trebuie să fac toate acestea pentru a obține stabilitatea emoțională a adolescenților?

Cheia succesului este să echilibrăm zilnic toate aceste activități, dar dă-ți voie să fii flexibilă.

Introdu câte puțin din fiecare pe parcursul unei săptămâni, dacă din cauza programului nu se poate zilnic.

NU UITA!

Obținerea stabilității  emoționale a adolescenților și a noastră este obiectivul pe termen scurt.

Pe termen lung, aveți nevoie atât tu, cât și copilul tău, de reziliența.

Ce înseamnă reziliența, cu ce ne ajută ea și care sunt cele mai bune metode de a o obține, voi scrie într-un alt articol.

Și încă ceva.

Cel mai bun ajutor pe care îl poți oferi copilului tău, dincolo de orice strategii și pași de urmat, este construirea unei relații.

 

Pe data viitoare,

Claudia Brighidovici

 

P.S. Dacă simți nevoia să-mi dai un feedback referitor la ce tocmai ai citit, simte-te liberă să o faci.