Emotiile apar atat de repede incat noi nu suntem constienti de asta si nici macar nu avem in fata evenimentul care le-a declansat.
Emotiile ne determina calitatea vietii. Ele se manifesta in orice relatii din viata noastra.
Emotiile au o importanta majora in supravietuire. Prin ele putem interpreta lumea, ne putem orienta, putem afla ce este periculos, amenintator pentru viata noastra si ce este benefic si stimulativ.
Emotiile fac viata mai interesanta, mai provocatoare, mai plina de sens.
Cand ne inchidem emotional, ne inchidem in fata tuturor emotiilor, dar asta nu inseamna ca ele nu exista in continuare in noi.
Cand suntem inundati de emotii, nu mai suntem capabili de a fi atenti la ceilalti si de a ne conecta cu ei si, de multe ori, copiii devin adevarate “recipiente” ale emotiilor cu care sunt coplesiti parintii.
Pentru a intelege emotiile celuilalt, este important sa le intelegem pe ale noastre, sa ne imprietenim cu ele.
Multi oameni au tendinta sa creada ca sanatatea psihica, la fel ca sanatatea fizica, inseamna sa te simti bine.
Totusi, sanatatea psihica nu este despre a fi liber de un discomfort emotional, ci despre a avea emotia potrivita, la momentul potrivit si a fi capabil “sa imbratisezi” o emotie neplacuta.
Nu confundati capacitatea de a fi emotionali, cu aceea de a fi fragili.
Sunt oameni care nu isi dau seama nici intr-o viata de profunzimea emotiilor lor.
Emotiile sunt universale.
Toti oamenii traiesc emotiile la fel ca toata lumea, mai intens, sau mai putin intens.
Ele se nasc automat, la nivel subconstient. In momentul in care ajung la nivel constient, s-a nascut deja impulsul la actiune, care mai departe dicteaza comportamentul. Este un sistem de feedback.
Ce se intampla, practic?
1. Apare un stimul extern (copilul iti vorbeste urat).
2. In mod automat si subconstient, acest stimul este filtrat prin convingerile pe care le purtam cu noi, poate chiar de o viata, fara sa fim nici noi constienti de ele (de ex. Nu sunt suficient de buna, sau Pe mine nu ma iubeste nimeni)
3. Se naste emotia, tot subconstient.
4. Apare impulsul la actiune.
5. Apare sau nu comportamentul, functie de normele sociale, de intensitatea si durata emotiei.
Experientele traumatice (care pot fi inclusiv certuri in copilarie, sau neglijenta parintilor) impacteaza emotiile noastre crescand frica, anxietatea, furie, tristetea, vinovatia.
Prin eliberare emotionala invatam sa diminuam aceste emotii negative si sa dezvoltam emotii pozitive.
Noi, parintii, ne dorim sa avem relatii pline de dragoste cu copiii nostri. Pentru asta avem nevoie sa intelegem cat de importante sunt emotiile in construirea unor astfel de relatii.
Este important
● sa ne constientizam/intelegem propriile emotii,
● sa invatam sa le impartasim si apoi, cu toata empatia,
● sa intelegem si emotiile copiilor nostri.
Din acest proces constientizare – impartasire – empatizare rezulta intimitatea si profunzimea unei relatii.
Sa respectam emotiile copilului, inseamna sa rezonam cu el, sa ne racordam la ceea ce simte el.
Daca el spune: Dar este nedrept ca nu-mi cumperi jocul acela pe care mi-l doresc atat de mult!
Tu nu-i raspunzi: Nu-i adevarat!
Ii spui: Da, te inteleg ca simti asta si, intr-adevar, poate parea nedrept ca nu ti-l cumpar. Si eu m-as simti la fel. Vreau sa te rog insa sa intelegi de ce nu ti-l cumpar acum.
Acest mod de abordare il face pe copil sa inteleaga ca este inteles, ca ceea ce simte el este important si valoros pentru parintele lui si il ajuta sa dezvolte un sentiment de sine puternic.
Din punctul de vedere al impartirii emotiilor pe categorii, putem spune ca la un nivel profund se afla emotiile primare pe care noi le vedem transpuse in realitate prin limbajul corpului.
Mimica, pantomimica, transpiratia, inrosirea, tremuraturile, golul in stomac, schimbarea vocii, sunt expresii emotionale prin care noi exteriorizam emotiile primare, ele putand fi astfel vazute, simtite, auzite, citite.
Ce se intampla in acest caz?
1. Avem un stimul intern sau extern
2. Creierul raspunde prin orientarea catre concentrarea atentiei (“Fii atent ca se intampla ceva!”)
3. Se activeaza mai multe circuite neuronale care evalueaza semnalul ca fiind “bun” sau “rau”.
Tot acest proces poate fi altfel tradus printr-un “flux energetic al mintii” care are ca efect procesarea informatiilor si manifestarea expresiilor emotionale prin care noi intram in rezonanta cu ceea ce simt ceilalti.
In momentul in care ne vom “simti simtiti” de catre ceilalti, ne vom putea influenta reciproc starea interioara si ne vom simti cu adevarat uniti.
Emotiile primare exista tot timpul, dar suntem mai constienti de ele atunci cand ele sunt exprimate ca emotii curente, fundamentale ca tristetea, frica, furia,frustrarea, bucuria, etc.
Esenta unei relatii de conectare cu noi insine si cu propriul copil este comunicarea emotionala.
Cand te aliniezi cu ceea ce simte copilul tau, practic te pui in locul lui, cand se creeaza acea rezonanta intre voi, creezi acea baza de siguranta care ii da incredere in el, care il face sa stie ca este inteles si care il va determina ulterior sa ia deciziile cele mai bune pentru viata lui.
Comunicarea emotionala sta la baza TUTUROR relatiilor nostre.
Cu emotie in suflet,
Claudia Brighidovici
P.S. Astept feedback-ul tau pentru a-mi spune in ce masura ti s-a parut util acest articol.