Una dintre cele mai bune si mai simple cai de a descoperi nevoile unui adolescent este sa urmaresti interactiunea dintre acesta si animalul lui de companie.
Am rugat-o pe fiica mea sa scrie cateva randuri despre gandurile si sentimentele ei legate de acest subiect si am completat si eu tabloul relatiei animal de companie – adolescent cu parerea personala, dar si cu cea a specialistilor din domeniul psihologiei si medicinei veterinare.
Sara
Astazi vreau sa va povestesc despre experientele si opiniile mele legate de animalele de companie.
De-a lungul timpului am avut foaaarte multe animale de companie.
In prezent am un caine, dar cum am ajuns la acest rezultat? Zic “acest rezultat” deoarece majoritatea copiilor isi doresc un caine, dar nu il primesc, asa ca atunci cand se intampla acest lucru este chiar o realizare, inseamna ca ceva ceva tot ai facut bine:))
La inceput am avut pesti, patru la numar. Nu stiu ce rasa erau, sau cum ii chema, pentru ca eram foarte mica, dar stiu ca erau trei negri si unul auriu. Nu sunt de zis multe despre ei, dar tin minte ca nu au rezistat mai mult de cateva luni…gaseam cate unul decedat in acvariu…
Apoi am avut un papagal mai… cu pofta de libertate! Il chema Ricky si era chiar scump. Ricky al meu nu parea foarte inteligent. De fiecare data cand ii dadeam drumul din cusca, el se ducea la plasa geamului de la bucatarie si o rodea. Oricat de mult incercam sa acoperim plasa cu banda adeziva, el tot o rodea. Intr-o zi, s-a uitat la mine cand am intrat in bucatarie si a zburat pe geam…
Urmatoarele doua animale au fost Fifi si Rocky, amandoi hamsteri, dar in vremuri diferite. Fifi a fost o hamsterita draguta, la fel de aventuroasa ca Ricky, care a murit de batranete. Rocky, in schimb, era… diferit. Pe scurt, avea obiceiul sa roada zabrelele custii, iar la un moment dat a ajuns sa nu mai aiba dinti, din cauza rosului.
Anul trecut, in octombrie, am primit-o pe catelusa Daisy, de departe cel mai bun animal de companie. La cateva luni dupa ce am primit caine, Rocky a murit, nu din cauza batranetii, ci probabil din cauza problemelor mintale.
Exceptand-o pe Daisy, exista un lucru care le leaga pe toate celelalte animalute: nu scot sunete (sunete legate de emotii, nu cantece) si nu se ataseaza emotional de oameni. Dar cum ramane cu Daisy?
Daisy este tot ce mi-am dorit vreodata la un animal de casa, adica sa fie caine!
Dar intrebarea este…DE CE?
Raspunsul este destul de simplu, cel putin pentru mine.
Cainii si pisicile sunt cam singurele animale de casa cu care poti comunica. Ele vin la tine daca le strigi si scot sunete. Pentru mine, asta inseamna ca parintii imi pot lua orice animal de casa vor ei, de la testoasa la arici, dar daca este un animal cu care nu poti avea nicio chimie reciproca, atunci este degeaba.
Adica ei nu imi pot spune mie: “Ti-am luat trei pesti, acum sper ca numai vrei niciun animal de casa!”, pentru ca pestii aceia nu ma recunosc ca si Sara.
De aceea, aproape ca innebunesc cand aud fraze de genul “Yeey, i-am convins pe ai mei sa imi ia un animal de casa. Imi vor lua o testoasa!! Sunt asa incantata!!!”… Pe bune?!
Apoi, mai este ceva la fel de important. Un caine este, cu adevarat, cel mai bun prieten al omului, din mai multe puncte de vedere.
In primul rand, un caine nu te judeca, nu te cearta si nu se supara pe tine daca nu vrei sa te joci cu el.
In al doilea rand, un animal te asculta mereu si iti simte emotiile (mai mult sau mai putin:)) ).
In plus, nu este cainele cel caruia ii povestesti toate supararile?
Nu este cainele cel care te face mereu sa razi si sa te simti mai bine? Desigur ca da.
Claudia
Animalele de companie sunt o sursa de confort care pare croita special pentru stresul cu care se confrunta adolescentii.
Oameni de toate varstele devin profund conectati cu animalele lor de companie, dar in viata adolescentilor acestea joaca un rol special.
Iata cateva dintre beneficiile pe care un animal de companie le poate aduce in viata noastra, in general si in viata unui adolescent, in special:
- Animalele nu judeca, adolescentii fiind in general, subiectul judecatii parintilor si al profesorilor.
Daca un adolescent este suparat, cainele sau pisica nu-i va spune “Poate ca nu ar fi trebuit sa spui asta mamei tale sau prietenului tau.”
- Noi suntem obisnuiti sa cautam validarea si asta este ceea ce animalul de companie ne da. Indiferent de ce facem, ce spunem, el va fi 100% de partea noastra.
- Mai mult, animalul de companie ii dau copilului oportunitatea de a se bucura de caldura si afectiunea lui.
- Majoritatea adolescentilor sunt dornici de apropiere emotionala, dar sunt adesea ingrijorati, pe buna dreptate, ca incercarile lor de a o obtine vor fi ignorate, intelese gresit sau nu vor avea succes. Psihologii si veterinarii deopotriva sunt de parere ca animalutele de casa dau adolescentilor ocazia de a fi iubitori si atenti fara frica unei reactii neprietenoase, care sa-i jigneasca.
- Relatia cu un animal de companie nu numai ca ofera adolescentilor un spatiu sigur pentru a se manifesta emotional, dar ea asigura si un contact fizic bine-venit care genereaza un confort psihic extrem de benefic.
Psihologii apreciaza ca atingerea poate juca un rol deosebit de puternic in imbunatatirea dispozitiei si in reducerea stresului. Ea transmite creierului semnalul ca totul e in regula, ca nu suntem in pericol si ca ne putem relaxa linistiti. Ori pentru adolescenti, imbratisarile sunt mai greu de realizat, intrucat chiar si cand sufera, ei sunt mai reticenti in aceasta privinta si cu greu accepta sa se cuibareasca in bratele parintilor.
Eu insami sunt impresionata cand o vad pe fiica mea tavalindu-se pe jos cu catelusa ei, in momentele in care are o dispozitie mai proasta si vrea sa-si schimbe energia.
Sunt proprietari de animalute care spun ca acestea recunosc cand e o nevoie crescuta de apropiere sentimentala. Se pare ca acestea recunosc limbajul trupului la oameni si isi indreapta atentia catre tine atunci cand esti suparat.
Desigur, animalul poate ca face asta din curiozitate pentru ca vede o diferenta in atitudinea ta, dar noi, oamenii si, in special, adolescentii consideram aceasta atentie ca pe o binevenita sursa de grija sincera.
- Pentru adolescentii care se confrunta cu dificultati emotionale, animalutele au adesea un rol terapeutic.
Exista psihologi care au intalnit in practica lor tineri provenind din familii instarite, dar ai carei membrii nu erau emotional apropiati. Acesti tineri au o legatura puternica, speciala cu pisica sau catelul, animalul de companie fiind singurul membru al familiei pe care poate conta – intotdeauna disponibil, gata sa asculte, capabil sa pastreze un secret.
- Anumiti psihologi apreciaza ca animalele pot ajuta tinerii sa se focuseze pe ACUM, ceea ce nu este ceva ce adolescentii fac in mod normal. Ei fie se gandesc tot timpul la viitor, fie se ingrijoreaza ca fac ceva gresit sau care nu corespunde cu ceea ce-si doresc ceilalti de la ei, fie viseaza pur si simplu cu ochii deschisi.
Desigur, nu toti adolescentii vor animale de companie, sunt dispusi sa aiba grija de ele sau sa dezvolte un atasament puternic fata de ele.
Constientizand ceea ce pot face animalutele pentru adolescentii care le iubesc, ne ajuta sa ne reamintim care sunt nevoile acestora si ce merita ei cu adevarat:
→ o conexiune de incredere, prezenta si fara judecata.
Sara si Claudia Brighidovici
Daca ti-a placut acest articol, trimite-ne un mesaj sau o inimioara pe pagina de facebook:
Povestea emotiei-Consiliere Dezvoltare Personala by Claudia Brighidovici
