Intamplarea 1
Mami, ce-ai face daca m-ai prinde fumand? m-a intrebat fetita mea intr-o seara, in masina, mergand spre casa.
In acel moment, in capul meu……soc si groaza, cum ar spune stiristii de la ora 5.
“Habar n-am ce as face, dar stiu ce nu as face”, zic eu. Nu as incepe sa tip isterica si sa te amenint cu tot felul de lucruri.
“Cred ca te-as intreba ce te-a determinat sa faci asta?”
“Mami, stai linistita (da, sigur, usor de zis!), nu vreau sa ma apuc de fumat. Stiu ca tataiu’ a murit de cancer la plamani pentru ca fuma prea mult si eu nu vreau sa mor. In plus, mi-e si sila de mirosul de tigara si nu vreau sa miros tot timpul urat.
Am vrut doar sa stiu ce-ai face?”
Pe bune???? Si te-ai gandit sa vezi cat sunt de rezistenta la socuri!? mi-am spus eu in gand.
In primul rand, este un exemplu graitor despre cum adolescentii testeaza limitele. Ei vor sa stie exact care este plaja de tolerabilitate din partea noastra, pentru actiunile lor.
In al doilea rand, credeti ca amenintarea ca ii voi face cutare si cutare lucruri, ar fi functionat in vreun fel?
Categoric, nu!
Amenintarile, ca si interzicerea nu fac decat sa mute atentia copiilor pe a le evita, fara sa se gandeasca la ce s-ar putea intampla rau pe termen lung. Este un fel de joc de-a soarecele si pisica pe care adolescentul nostru are mari sanse sa-l castige, chiar cu riscul de a pati ceva.
Mai are sens atunci sa stabilim reguli, daca ei oricum isi vor face adevarate strategii pentru a le incalca?
Categoric, da!
Este important sa le aratam care sunt argumentele din spatele fiecarei reguli si sa prezentam situatia din punctul de vedere al problemelor reale cu care s-ar putea confrunta, nu din punctul de vedere a ce o sa pateasca daca va fi prins.
Exista cercetari (“Journal of research on Adolescence”/L. Steinberg) care demonstreaza ca adolescentii ai caror parinti sunt fermi (fara sa fie duri sau agresivi) in a le spune ce reguli este important sa respecte si, mai ales, de ce, isi asuma mai putine riscuri decat adolescentii care au parinti dictatoriali, parintii “Faci cum spun eu!”, care nu le dau prea multe explicatii.
Intamplarea 2
Mi-a povestit de curand o mamica, cum fiica ei de 13 ani (clasa a VII-a) a fost vazuta tinandu-se de mana cu un baiat de a 8-a pe holurile scolii.
Intrebata fiind acasa despre ce s-a mai intamplat pe la scoala, bineinteles ca mamica a primit raspunsul clasic cu care suntem deja obisnuiti: “Nimic”.
A tacut cat a tacut, pana cand a explodat intr-o adevarata predica, spusa pe un ton mai putin prietenos, despre cum ar trebuie sa se poarte la scoala, despre cat de bine este ea crescuta si cum i se asigura tot ce are nevoie, despre faptul ca e prea devreme sa se tina de mana cu un baiat si de ce a facut-o, etc
Din punctul meu de vedere, al unei mamici care a trecut prin situatii oarecum asemanatoare, aceste predici furioase nu fac decat sa indeparteze copilul si chiar sa-i exacerbeze comportamentul. Ele nu sunt decat manifestarea frustrarii noastre fata de ceea ce a facut copilul si care nu este conform cu normele noastre de conduita.
Mai trebuie sa spun ca fetita respectiva este unul dintre acei copii carora li se interzic tot felul de chestii de catre parinti si care sunt urmariti pas cu pas de catre acestia.
Practic, parintele este SRI-ul care vaneaza posibilele infractiuni ale copilului.
Si, ce crezi? Copilul va gasi intotdeauna metode de a “fenta” sistemul.
Sa ne intelegem!
Nu neg importanta urmaririi activitatii copiilor, mai ales in mediul online si mai ales cand suspectam anumite devieri de la cursul normal al lucrurilor.
Ceea ce sustin insa este o eliminare a lui “Faci asa cum zic eu (sau cum stiu eu ca e bine)!” si o colaborare in a gasi solutii impreuna.
Ceea ce sustin eu este sa le interzicem mai putin si sa ne focusam mai mult pe informatiile pe care ei le au, pentru a fi siguri ca atunci cand iau decizia de a face, sau nu, un lucru, sa stie exact in ce se baga, sau altfel spus care sunt pericolele.
De exemplu, intr-o situatie similara, eu as spune, calma (chiar daca in sufletul meu ar fi furtuna):
“Sunt foarte ingrijorata de comportamentul tau de la scoala si vreau sa te intreb daca stii de ce?”
In felul acesta o lasi sa spuna cu propriile EI cuvinte care este problema din punctul TAU de vedere ca sa fii sigura ca a inteles care sunt pericolele la care se expune.
Daca nu spune nimic, atunci i-as spune eu, cu tot calmul posibil, ca si cum as trece in vedere rezumatul zilei, ceea ce am de zis.
Este foarte important ca ei sa inteleaga ca nu vorbim doar ca sa ne aflam in treaba, ci ca exista niste pericole reale si ca, pentru a le depasi, este necesar sa respectam niste reguli.
“Fii doar corect, categoric si calm”, este o replica dintr-un serial documentar si care se potriveste de minune pentru situatiile despre care vorbim noi aici.
Nu i-am interzis fetitei mele telefonul, dar stie ca exista niste reguli pe care sa le respecte: fara telefon la masa, langa farfurie, pentru a se focusa pe mancare si pe conversatia cu noi, fara telefon pe birou, pentru a fi mai eficienta cu temele si cu timpul ei, etc
Nu i-am restrictionat internetul, dar m-am asigurat, asa cum am spus mai sus, ca stie care sunt pericolele la care se poate expune inutil, daca nu respecta anumite reguli: fara poze indecente (nu ca ar fi fost cazul), fara discutii cu persoane necunoscute, verificarea unei persoane inainte de a-i da follow pe instagram, stiut fiind cate conturi false exista in mediul online, fara jocuri periculoase (asa cum este jocul Role Play pe care colege de-ale ei il joaca, interactionand cu americani, sau mai stiu ce alta natie!!!), etc
Nu i-am interzis sa se uite la anumite seriale, sau filme in care inevitabil, aproape, se fac aluzii sexuale, dar am avut inainte discutii despre sex si sexualitate si ea singura a decis de multe ori ca nu vrea sa le urmareasca.
Adolescentii au nevoie de reguli pe care sa le inteleaga, nu care sa le fie impuse cu forta, numai pentru ca asa vrem noi.
Regulile nu sunt totuna cu interzicerea, cu tipatul la ei, cu Fa asa cum spun eu!, sau cu umilirea copilului, intr-un fel sau altul.
Regulile sunt, ca sa folosesc o analogie poate un pic fortata, dar concludenta, precum peretii unei case.
Cand sunt in interior, se simt in siguranta fata de intemperiile vremii si, in acelasi timp, au libertatea de a se plimba dintr-o camera in alta fara sa li se intample nimic.
Daca lasi usa deschisa la intrare, devine debusolat. Ce-o fi cu usa asta deschisa!? E o invitatie sa ies, sa vad ce se mai intampla pe-afara!? E o capcana, sa vada daca ma prind in ea si, in loc sa-mi vad de treaba, ies si fac ce vreau eu!?
Usa deschisa la intrare inseamna sa nu fii corect, categoric si cald, inseamna ca azi ai zis ceva si maine te schimbi, azi ai lasat-o cu telefonul la masa si maine i l-ai luat, azi a facut nu stiu ce prostie si tu ai trecut-o cu vederea, fara sa-i atragi atentia ca exista niste reguli pe care sa le respectam, alegeri pe care sa le facem si consecinte pe care sa le suportam.
“Ai ales sa-mi intorci spatele si sa nu stai de vorba cu mine? (este una dintre problemele cu care se confrunta unele mamici care mi-au scris pe mail).
In regula. Iti respect decizia. Asta inseamna insa ca nici nu vei mai primi de la mine bani de buzunar, bani pentru a-ti cumpara ce ai nevoie, bani de distractie, nu iti mai pun masa….etc”
“Pentru ca eu nu am cum sa fac toate acestea pentru cineva care nici nu se uita la mine. Ar fi ca si cum as arunca cu banii in peretele din fata mea, sau as vorbi cu peretii, iar eu aleg sa nu fac asta.
Totul depinde asadar de tine. Daca te hotarasti sa vorbesti cu mine si sa-mi spui ce nemultumiri ai, eu sunt aici”.
Important este sa folosim un ton neutru, practic, fara tonalitatea aceea de sfatuitor, care ii enerveaza foarte tare.
Voi incheia acest articol prin a sublinia inca o data ca nu exista retete infailibile pentru cum sa ne comportam cu copiii nostri. Fiecare situatie e specifica. Asculta-ti intuitia!
Te imbratisez mamica draga, oriunde te-ai afla!
Claudia Brighidovici
P.S. Te rog da-mi un feedback daca te-a ajutat acest material si spune-mi si despre alte situatii cu care te confrunti si pe care ai dori sa le abordez in materialele mele.
