Cum ajungem la echilibru emoțional este o dilemă a multor părinți, atât în ceea ce-i privește pe ei, cât și pe copiii lor.
O data ce am inteles ca fara emotii nu putem trai, ca ele ne ajuta, ne semnalizeaza ce este bine si ce este rau, apare intrebarea:
Cum ajungem sa echilibram emotiile pozitive, cu cele negative?
Sunt zile in care suntem ca o oala sub presiune, atat noi, cat si copilul nostru.
Fie se intampla ceva la scoala.
Poate a fost frustrat ca nu a inteles ceva, poate s-a intamplat ceva neprevazut, s-a facut de ras in fata colegilor, sau ar fi avut ceva de spus in timpul unei ore, dar fie nu a fost vazut, fie i-a fost rusine sa ridice mana. Sau poate ca cel mai bun prieten i-a intors spatele si si-a petrecut ziua cu alti colegi.
Fie se intampla ceva acasa.
Parintii sunt nervosi si suparati pe el din diverse motive, nu se intelege cu fratele/sora lui, etc
Fie in situatia actuala, frustrarea poate creste pentru ca nu poate sa iasa sa se intalneasca cu prietenii, are mai multe treburi casnice decat de obicei, chiar mai multe certuri cu parintii decat de obicei, pentru ca sta prea mult la calculator, pentru ca se culca foarte tarziu, etc
Si toate emotiile generate de aceste evenimente aparent nesemnificative din viata lui, se aduna in oala sub presiune……pana cand oala da pe dinafara, putin cate putin si poate chiar sa explodeze.
In traducere libera, este din ce in ce mai imbufnat, tipa, tranteste, raspunde obraznic, isi da ochii peste cap sau pur si simplu se inchide in el si nu are chef sa vorbeasca cu nimeni.
Ce ii lipseste copilului in astfel de momente?
Capacitatea de a se controla, de a-si echilibra emotiile, mai simplu spus:
Echilibrul emotional
Nu te speria! Pierderea controlului la copiii mici, dar si la cei mari, in special adolescenti, este ceva normal, atat timp cat nu devine un mod de viata.
Trecand prin toate emotiile pe care le presupun diferite evenimente din viata lor, fie ca vorbim de tristete, de frustrare, furie, frica, panica, bucurie, exaltare, inseamna ca experimenteaza toate aceste emotii, la diferite intensitati, ceea ce in mod automat duce la un moment dat si la pierderea controlului.
Dar, asa cum am mai spus, referindu-ma la mamici, dar este la fel de valabil si pentru copii, asta inseamna sa fii om.
Ingrijorarea ar trebui sa apara atunci cand copilul NU manifesta nici un fel de emotii, sau cand nu se plange niciodata de nimic.
Desigur, pe langa cele expuse mai sus, mai intervin si alti factori, cum ar fi temperamentul, care este innascut, traumele, anumite probleme medicale sau etapa de dezvoltare in care se afla copilul.
Ce inseamna mai exact sa fii echilibrat emotional?
Am citit undeva ca echilibrul emotional poate fi imaginat ca o apa curgatoare cu malurile sale.
Unul dintre maluri este reprezentat de izbucnirile nervoase, celalalt de inchiderea in sine, de rigiditate, iar sa fii in echilibru inseamna sa fii intre cele doua maluri, curgand natural, firesc, adaptandu-ti cursul in functie de ce iti apare in cale, avand energie si stabilitate.
Sa fii echilibrat emotional inseamna sa nu te lasi la voia intamplarilor din viata ta si a emotiilor care se ridica la fileu, ci sa gasesti atitudinea potrivita, sa cumpanesti care sunt optiunile pe care le ai si, practic, sa decizi tu cum sa raspunzi.
Tot ceea ce asteptam noi de la copiii nostri, rezultate bune la scoala, un comportament civilizat si respectuos, relatii calde si apropiate cu familia, depind de echilibrul lor emotional, dar, mai important, de echilibrul nostru emotional.
Cum faci asta?
In primul rand este esential sa stii ca fiecare dintre noi avem niste limite de toleranta intre care functionam mai bine, sau mai rau.
Cu cat acest spatiu de toleranta este mai mic, cu atat iti pierzi mai repede cumpatul si invers. Poti avea un spatiu mai ingust de toleranta pentru furie, dar un spatiu mai larg de toleranta pentru frica, de exemplu.
Ceea ce este sigur este ca, de-a lungul vietii, toti depasim aceste limite de toleranta. Este normal, suntem oameni, nu-i asa?
Ceea ce nu este sigur este ca toti cei care sunt de acord cu ce citesc acum, vor si reusi sa invete sa revina repede la starea de echilibru.
In cazul adolescentilor, nici lor nu le place ca nu se pot controla. Dar daca noi vom sti cum sa-i ajutam, vom putea sa fim langa ei pentru a nu-i lasa singuri in fata unui tumult emotional pe care sa nu stie sa-l gestioneze.
Iar primul pas este acela de a NU incepe sa le dam lectii, sa le spunem ce vrem de la ei, in momentul in care sunt/suntem furiosi, nervosi.
Dupa ce se reinstaureaza calmul, putem aborda discutia despre ce inseamna sa ajunga la un echilibru, sa fie flexibil, sa aiba o mentalitate deschisa.
Ce se intampla, de fapt, atunci cand ne aflam intr-un haos mental si atunci cand suntem relaxati?
Iti voi explica, pe scurt.
Exista o parte a sistemului nostru nervos care se ocupa de reactiile involuntare, care au loc fara sa fim constienti de ele si care reprezinta cheia adaptarii noastre la diferitele situatii cu care ne confruntam in viata.
Sistemul nervos simpatic adapteaza corpul la stres, la situatii provocatoare, intense.
Sistemul nervos parasimpatic relaxeaza corpul dupa o situatie, ca cele descrise mai sus, si ajuta la refacerea rezervelor de energie.
In cazul aparitiei unui factor stresor (care poate fi orice – de la un examen, la o vorba mai dura, la o cearta, la o pierdere) sistemul nervos simpatic reactioneaza in mod automat in 3 feluri:
LUPTA – functie de situatie si daca avem energie sa facem asta
FUGA – daca nu avem putere sa luptam
INGHEATA – daca nu putem nici sa luptam, nici sa fugim.
Practic, in situatii de stres, glandele noastre suprarenale secreta mai multa adrenalina, iar in organismul nostru, in mod involuntar, se inchid procesul digestiv, eliminarile, imunitatea, sexualitatea, creierul rational.
De ce? Pentru a redirectiona energia catre a lupta, a fugi sau chiar a ingheta.
Este stimulata astfel circulatia sangelui la nivelul muschilor si articulatiilor si intrarea in functie a creierului reptilian, responsabil de gestionarea emotiilor.
In situatii stresante, corpul nostru nu are nevoie nici de digestie, nici de eliminare, nici de sexualitate, nici de ratiune.
Are nevoie de muschi si de instincte pentru a lua decizii rapide de supravietuire.
Cand citesti LUPTA, FUGI, INGHEATA nu interpreta ad litteram. Nu este nevoie sa ne alerge vreun caine pe strada, sau sa ne luptam cu ursul. Poate fi vorba si despre faptul ca te opreste politia, sau ca urmeaza sa dai un examen. Corpul nostru reactioneaza la fel.
Iar dupa o cearta de 2-3 minute cu cineva, se activeaza reactia de mai sus si este nevoie de 5-6 ore pentru ca nivelul adrenalinei sa scada si sa intre in functiune reactia parasimpatica de relaxare.
Asadar, dupa terminarea reactiei de tip simpatic, organismul incepe sa se relaxeze si sa-si refaca resursele de energie, se elibereaza noradrenalina si alti hormoni “ai “fericirii” care ajuta organismul sa functioneze normal si sa-si reia toate functiile pe care le-a avut inchise, inclusiv rationalitatea.
Doar in situatii de relaxare, de detasare de factorul stresant, de liniste interioara, redevenim fiinte rationale si suntem capabili sa procesam informatiile, fie ca se refera la experiente fizice, fie emotionale.
Ei bine,
echilibrul intre aceste doua stari sta la baza unei functionari sanatoase a corpului nostru.
Aceasta este asa-numita zona verde.
Predominanta starii de stres (prea multa adrenalina) are drept consecinta toate tulburarile fizice si mentale cu care se confrunta oamenii in prezent. Vorbim aici de o zona rosie.
Lipsa starii de relaxare (sau existenta ei in proportie foarte mica) ne transforma in fiinte deprimate, incruntate, neconectate la ceea ce se intampla in jurul nostru.
Si mai exista situatia cand copiii, ca si adultii, pot intra intr-o zona de inchidere in sine, de tacere, de retragere emotionala. Practic, nu exista nici un fel de reactie la ce se intampla. Este asa-numita zona albastra.
Care este sarcina ta cea mai importanta?
Sa ramai in zona verde cat mai mult, sau altfel spus, sa largesti acel spatiu de toleranta in limitele caruia iti pastrezi calmul.
Iar cel mai eficient mod in care poti pastra copilul in zona verde, este conectarea cu el si cu nevoile lui.
Cum te conectezi cu el?
Ce solutii ai la dispoziție pentru a ajunge la echilibru emotional atat tu, cat si copilul tau?
Care sunt intrebarile pe care sa ti le pui pentru a-ti da seama cat de stresat este copilul tau?
Voi scrie despre toate acestea in partea a doua a articolului despre echilibru emotional.
Pe data viitoare,
Claudia
P.S.
Daca simti nevoia sa-mi dai un feedback referitor la ce tocmai ai citit, simte-te libera sa o faci.
Mă găsești și pe pagina de facebook Psiholog Claudia Brighidovici
