Cum arata panica si anxietatea?
Ei bine, anxietatea este cumva parte din viata noastra. Toata lumea a experimentat-o.
Ups, am uitat sa fac ceva? Ups, am uitat sa dau un telefon?
Este un fel de raspuns la o amenintare. Este ca un fel de semnal de alarma normal, protectiv, sanatos, atunci cand se pastreaza proportiile si functioneaza in termeni de Ce se intampla?
Cand vorbim de panica, vorbim de o reactie disproportionata raportat la evenimentul in sine care ne-a panicat. De exemplu, nu gasim cheile inainte sa plecam de acasa si ne panicam din cauza asta, reactionam exagerat.
Exista o linie foarte clara intre anxietatea sanatoasa si cea nesanatoasa.
Anxietatea sanatoasa este proportionala cu ceea ce se intampla. Ne creste tensiunea, ne creste atentia, pentru ca ceva nu este in regula, iar gradul in care raspundem face sens.
Si am sa-ti dau un exemplu de anxietate cumva normala, de raspuns sanatos, desi tu nu simti ca este asa:
Daca, de exemplu, esti intr-un magazin si cineva nu are masca si mai incepe si sa tuseasca langa tine, atunci este normal sa fii cuprins de o usoara anxietate care te face sa te retragi, sa iesi din magazin si sa te indepartezi de factorul stresor.
Anxietatea nesanatoasa este cand ne simtim anxiosi, desi totul in jurul nostru este ok, adica exista un raspuns la amenintare, dar nu exista amenintare, sau cand reactia noastra este exagerata.
Daca, de exemplu, ai un copil care se panicheaza numai la gandul ca trebuie sa mearga la scoala cu masca si s-o poarte toata ziua si are senzatia ca se va sufoca, atunci acesta nu este chiar o amenintare reala, iar reactia lui de panica este una exagerata.
Atunci cand reactia ta iti paralizeaza actiunile, nu mai poti gandi de frica, cand de fapt amenintarea nu este asa de mare, atunci aceasta este o anxietate nesanatoasa.
Asadar, daca reactia ta emotionala este exagerata raportat la situatie, atunci poti sa te gandesti ca este ceva in neregula.
Vestea buna, insa, este ca anxietatea poate fi tinuta sub control, UNEORI, chiar si fara ajutor profesionist. Desigur, sunt situatii in care sa apelezi la ajutor profesionist este cel mai indicat lucru, dar sunt si situatii cand poti manageria singura aceasta emotie.
Iar cand spun asta, ma gandesc la un principiu fundamental pentru intelegerea anxietatii si anume ca, de fapt, evitarea hraneste anxietatea.
Ideea este ca daca suntem speriati de ceva si, ca masura de protectie, decidem sa nu mai facem acel ceva, experienta imediata este sa ne simtim bine, dar experienta pe termen lung este ca devine mai amenintatoare pentru noi, pentru ca nu te confrunti cu ea deloc, dar te tot gandesti la ea.
Sa ai unul, doua atacuri de panica in viata nu este ceva neobisnuit. Eu insami am avut astfel de atacuri, de mai multe ori la rand. Si pot sa va spun un lucru.
Atacurile de panica devin problematice daca incepem sa evitam situatiile in care stim ca facem astfel de atacuri, in speranta ca ele nu vor mai aparea. Este acea evitare care, de fapt. te baga in necaz.
Anxietatea este ceva foarte predictibil si cand avem anxietate, fie ca este mica sau mare, ce se intampla este un raspuns primitiv de tipul lupta si fugi, care inseamna ca ori stai si te confrunti cu situatia, ori fugi. (Am vorbit pe larg despre acest aspect in articolul Cum ajungem la echilibru emotional, pe care il poti citi AICI.) Si ceea ce este cel mai rezonabil sa facem, este sa o controlam.
Iar una dintre cele mai la indemana metode pentru a face asta, este sa ne calmam prin respiratie.
Pare banal, dar este mai eficient si mai stiintific decat crezi. Spun asta pentru ca se pare ca exista o cale de comunicare prin care plamanii nostri trimit semnale creierului sa inchida semnalul de alarma. Pe suprafata plamanilor exista o serie de receptori, de niste substante, sa zicem, al caror job este sa monitorizeze cat de incet si de adanc respiram. Iar atunci cand suntem intr-un atac de panica si respiram adanc, acei receptori preiau semnalul si transmit creierului mesajul ca totul este ok si ca poate sa opreasca alarma. Este absolut fascinat si incredibil!!
Asadar, sa presupunem ca esti anxios cu privire la un lucru. Esentialul este sa intelegi ca trebuie sa faci totul cu pasi marunti.
Cum faci sa o iei pas cu pas pentru a merge mai departe?
Revenim la exemplul cu copilul panicat ca trebuie sa poarte masca si ca se poate sufoca.
Daca intampini o astfel de situatie, nu-i spui:
Du-te si n-o sa se intample nimic.
Primul lucru pe care il invatam, este cum sa-si contraatace propria anxietate folosind respiratia.
Il invatam sa preia controlul. Si aici conteaza foarte mult practica de dinainte. Adica deja sa stie ce inseamna sa faci un exercitiu de respiratie, iar adolescentilor este bine sa le dai si explicatia de mai sus, ca sa inteleaga ce se intampla in corpul lor atunci cand respira constient. Altfel, risti sa-si spuna in gand, cel putin: Ce-i cu prostia asta!?
Iti recomand respiratia in 4 timpi:
1. Inspir si numar in gand…1,2,3
2. Tin respiratia…1,2,3
3. Expir….1,2,3
4. Tin respiratia….1,2,3
Mai departe, ii poti spune:
Crezi ca te poti duce la scoala si sa vezi cum te simti?
Si daca incepi sa fii anxioasa, foloseste respiratia ca sa revii in control.
Si lasa-l sa incerce putin si daca merge pentru putin timp, las-l sa incerce pentru toata ziua. Iar daca spune ca nu vrea sa incerce nici macar putin….Poti s-o faci. Punct. Asta inseamna sa faci lucrurile cu pasi mici.
Care este diferenta dintre anxietate si depresie?
Putem spune ca anxietatea este sa te ingrijorezi ca ceva se va intampla, iar tristetea sau depresia inseamna ca s-a intamplat deja.
Cand ne gandim la tristete, ne gandim la pierdere. Copiii sunt acum foarte tristi cu privire la scoala, la faptul ca nu se mai duc la scoala, unii dintre ei, si chiar daca se duc, nu mai exista acea viata sociala de pana acum, acea bucurie si lipsa de griji.
Tristetea este cumva parte din povestea noastra acum.
Cand se transforma tristetea in depresie?
Din punct de vedere al psihologiei clinice, cand spunem depresie ne referim la un set foarte specific de simptome fizice, dar la care contribuie din plin evenimentele din viata noastra. Poate fi insomnie, sau somn prea mult, mancat excesiv, sau lipsa apetitului, dispozitie proasta, pierderea concentrarii, pierderea oricarei urme de placere de a mai face ceva, etc Ceva ce inainte iti facea placere, acum nu-ti mai trezeste nici un sentiment. (simptomele le poti gasi oricand pe site-urile de specialitate)
Tristetea vine si pleaca, dar daca dureaza zile la randul, deja poti sa te gandesti ca ceva se intampla.
Foarte important pentru parintii de adolescenti este sa stie ca pentru acestia, depresia poate arata ca o iritabilitate. Orice spui si orice faci tu, ca parinte, este gresit.
Si acum ai putea intreba:
Bine, bine, dar nu asa sunt adolescentii oricum?
Nu asta este una din caracteristicile adolescentei?
Raspunsul este: Da, asa este.
Tocmai aici este problema. Ne amagim ca asa sunt adolescentii si pierdem din vedere depresia.
Iar la copiii mai mici, depresia poate arata ca o tristete sau o letargie, sau chiar ca o plangere fizica: ma doare burtica, ma doare capul, simptome fizice care de fapt sunt expresia disconfortului emotional si care dureaza mai multe zile.
Care este punctul de la care sa ne ingrijoram?
Ei bine, sanatatea mentala este la fel ca sanatatea fizica.
Daca sa zicem ca racesti si incepi sa tusesti si ai febra, etc, toate aceste simptome trec si te recuperezi in cateva zile.
Acelasi lucru se intampla si cu sanatatea mentala. Daca ceva te-a intristat foarte tare si stai trist zile in sir si nu iti mai revii, nu te mai recuperezi, acela este un moment in care sa te ingrijorezi.
Cu ce gand sa pleci din acest articol?
Indiferent ca este anxietate, tristete sau depresie, pentru toate exista solutii.
Important este sa le recunosti si sa ceri ajutor specializat atunci cand simti ca lucrurile iti scapa de sub control, sau cand simti ca ceva este in neregula si nu stii cum sa abordezi situatia.
Cu drag,
Claudia
P.S. Nu uita! Feedback-ul tau este important pentru mine.
