Desi numarul cazurilor creste, este evident ca oameni de toate varstele nu iau in serios aceasta situatie.
Cat despre adolescenti, unii se tem sa nu contracteze virusul, iar altii iau in deradere toate masurile de precautie si pe cei care le respecta.
Exista o explicatie biologica pentru asta.
Copiii, adolescentii si chiar adultii tineri nu au pe deplin dezvoltat cortexul prefrontal responsabil de reglarea impulsurilor.
Daca ei vad pe cineva implicat in actiuni pe care noi le-am numi riscante, ei ar putea spune:
Eu de ce nu as putea sa fac asta?….fara sa se gandeasca la consecinte, tinand cont doar de impulsul pe care nu pot sa si-l controleze.
Asta poate duce la nenumarate situatii acasa, de la conflicte pana la stari de anxietate si depresie.
Adevarul este ca adolescentii cauta tot timpul metode de distractie, activitati palpitante care sa nu-i plictiseasca.
Sarcina de a-i sprijini pe adolescenti, care nu numai ca-si pierd prietenii, dar se confrunta si cu nesiguranta intoarcerii la scoala, a activitatilor extrascolare si a vietii sociale pe care o aveau inainte, este coplesitoare.
Cel mai bun lucru pe care un parinte il poate face este sa fie incredibil de empatic si sa-i confirme din toata inima ca stie cat de ingrozitor se poate simti sa vada alti colegi impreuna, iar el sa nu faca parte din asta.
Fara ironie. Fara a mai spune si altceva. Doar atat si poate fi suficient.
Psihologii spun ca validarea emotionala este tot ce au nevoie cateodata adolescentii. Sa stie ca sentimentele lor de tristete profunda, de frustrare sunt intelese si normale.
De asemenea, timpul petrecut pe social media (bineinteles ca nu vorbim despre cazul in care copilul numai asta face) are si el rolul lui.
Cum adica?
Instagram, Snapchat, sau TikTok sunt solutii foarte bune de a se conecta cu prietenii, colegii cu care nu se poate vedea in persoana, iar pe de alta parte tot acolo ii vede si pe cei care respecta regulile, se protejeaza, amana anumite activitati, se incurajeaza unii pe altii si descopera noi activitati pe care sa le faca.
Solutia, atat pentru tine, cat si pentru adolescentul tau este sa purtati conversatii deschise, sa comunicati chiar si prin intermediul ecranului despre ce se intampla si sa luati ce-i mai bun din fiecare interactiune.
Sau te poti inscrie in grupuri unde sa te simti in siguranta sa vorbesti, sa te simti sprijinit si care sa te incurajeze sa mergi mai departe fara frica de a ti se intampla ceva.
Ai putea chiar sa intrebi copilul:
Ce ai observat in comportamentul tau/ Ce simti dupa ce petreci timp uitandu-te la stirile care iti apar in feed?
Incearca sa-l ajuti sa gandeasca critic. Asta te va ajuta cand stabiliti conditiile intalnirilor cu prietenii lor – distantarea sociala si purtarea mastii.
Copiii care trec prin adolescenta au o nevoie biologica de contact fizic. Indiferent ce ati stabilit inainte sa plece de acasa, este foarte probabil ca ei vor sfarsi prin a sta apropiati de cei cu care se intalnesc.
De aceea, cel mai bun cadou pe care il poti face in aceasta perioada este ca ei sa dea vina pe tine, ca motiv ca respecta regulile.
Nu conteaza ca-si dau ochii peste cap, nu conteaza ce vor crede colegii lor despre tine, conteaza doar ca el sa respecte aceste conditii, iar tu sa-ti fi facut jobul de parinte.
Daca rade vreun coleg de el ca poarta masca, poate spune:
Decat sa afle mama de la vreun profesor ca nu port masca si sa am scandal si teorii interminabile, mai bine o port.
Poate ca nu vor fi foarte fericiti si recunoscatori, dar majoritatea adolescentilor sunt destul de mari sa inteleaga ce se intampla.
Mai mult, de felul in care ei vor respecta regulile, depinde daca scoala se va inchide sau nu.
Ii poti spune:
Fiecare familie este diferita. Fiecare isi face propria evaluare despre riscurile asumate. Iar disconfortul de a nu te mai intalni cu un prieten sau de a pastra distanta sociala si a purta masca, e mai mic decat disconfortul de a te imbolnavi sau de a imprastia virusul.
Dintre toate optiunile rele, hai sa le alegem pe cele care sunt mai usor de suportat, in cazul nostru, disconfortul de a nu te vedea in persoana cu cineva sau de a purta masca tot timpul.
Felul in care fiecare parinte alege sa vorbeasca cu copilul lui, determina si felul in care acesta ii va raspunde.
Important este sa-l investesti de la inceput cu incredere si maturitate.
Cert este ca daca invatam sa parcurgem aceasta perioada, vom fi mult mai confortabili in a parcurge si alte situatii de stres si turbulente, mult mai rezilienti, tocmai datorita a ceea ce experimentam acum.
Daca consideri ca materialele scrise de mine iti sunt de ajutor, da-mi un feed-back. Conteaza foarte mult pentru mine.
Claudia
P.S. Daca vrei sa citesti si prima parte a articolului, o gasesti AICI.
