De ce avem nevoie de rezilienta?
Andrei urmeaza sa-si dea examenul de capacitate, dar este atat de trist si de lipsit de chef sa invete, incat pur si simplu nu se poate mobiliza. Isi pierde timpul pe telefon si pe calculator si nu poate fi scos din starea asta, oricat ar fi incercat mama sa o faca.
Acest exemplu este despre a NU fi rezilient.
Desi este trist si lipsit de chef si pare mult mai tentant sa stea pe telefon si pe calculator, totusi Andrei isi da seama ca in ritmul asta nu va lua examenul si va ajunge la un liceu unde nu-si doreste sa fie, va fi practic la voia sortii, fara sa fi incercat macar sa schimbe lucrurile. Se mobilizeaza incet, incet, avand in minte telul pe care-l urmareste si spunandu-si ca, pana la urma, vor mai fi ocazii de intalniri/petreceri cu prietenii, dar pentru asta e important sa ajunga la liceul potrivit (la liceul unde va fi cu alti colegi de scoala)
Acest exemplu este despre a fi rezilient.
Ce face mama lui Andrei?
Mama lui Andrei
- fie cade in capcana lipsei de rezilienta a fiului ei si, la randul ei, este disperata, la capatul puterii, nu mai stie ce si cum sa faca sa-l convinga pe fiul ei ca totusi urmeaza un examen important, iar el nu se mobilizeaza sa invete. Rezultatul? Nervi, suparare, dezamagire, frustrare ca este un parinte care nu stie sa-si ajute copilul, etc
- fie este rezilienta, isi da seama ca este o perioada mult prea importanta in viata copilului pentru a claca si ea, isi aduna puterile, face un pas in spate, se calmeaza, se informeaza, isi da seama ca amenintarile nu ajuta la nimic, isi da seama ca nu va rezolva nimic daca va sta numai cu gura pe el, este deschisa sa invete un alt mod de a-si aborda copilul si este optimista ca va reusi asta pentru ca are capacitatea de a o face. Rezultatul? Andrei se va mobiliza singur, pentru ca a avut cine sa-i deschida mintea, cine sa-l inteleaga, nu l-a fortat nimeni sa faca ceva.
Rezilienta este, asadar, abilitatea noastra de a ne ridica atunci cand am cazut, de a ne scutura de praf, de a cumpani cateva momente si a ne reveni dupa cazatura, dupa care reluam de unde am ramas cu si mai multa incredere si ne continuam treaba/ne dezvoltam avand in minte scopul pe care vrem sa-l atingem.
Rezilienta implica Optimism.
Rezilienta implica receptivitate la ceea ce ni se intampla si curiozitate pentru a vedea care poate fi solutia.
Sa fii echilibrat si rezilient NU inseamna sa fii tot timpul calm, CI inseamna ca atunci cand barca in care esti, se rastoarna(adica traiesti situatii tensionate), tu sa ai capacitatea de a reveni, de a pluti la suprafata si de a ajunge la tarm.
Pentru a deveni rezilient:
- NU este nevoie sa te debarasezi de momentele specifice zonei rosii si albastre de care vorbeam in articolul despre echilibrul emotional. Uneori chiar avem nevoie de astfel de momente atunci cand intampinam situatii periculoase, amenintatoare.
- ESTE nevoie sa te descurci atat tu, cat si copilul tau chiar si atunci cand lucrurile nu merg asa cum v-ati propus. Poti trai dezamagirea, frustrarea, furia, esecul si alte emotii negative si sa ai, in acelasi timp, puterea sa le depasesti cu perseverenta si curaj.
Eu insami am trait in ultimele luni cateva experiente in care am simtit ca nu mai vad luminita de la capatul tunelului. Mi-am dat voie sa fiu trista/sa reflectez jumatate de zi/o zi, dupa care am revenit cu si mai multa forta si cu mai multa claritate.
Sunt situatii, cum este si exemplul cu Andrei si mama lui, cand tot ce poti face este sa-l asiguri pe copil ca il intelegi si ca esti aproapre de el, sa-i pui la dispozitie “instrumentele” de care are nevoie si sa-l lasi sa iasa singur din situatia problematica.
Nu poti tu sa inveti in locul lui, nu poti sa il impingi de la spate tot timpul, nu poti “sa-l salvezi” mereu, pentru ca nu va functiona.
Pentru a sti insa sa-i pui la dispozitie “instrumentele” de care vorbeam, trebuie sa stii tu intai ce sa faci. Daca tu ai trecut rapid in zona rosie sau albastra si nu mai poti iesi de acolo, cum crezi ca il vei ajuta vreodata pe copil sa faca asta!?
Primul pas pe care il ai de facut in ceea ce priveste copilul, este sa te asiguri ca are capacitatea de a depasi singur situatia problematica, pentru ca altfel risti sa fie coplesit de “greutatea” sarcinii si sa obtii exact efectul contrar.
Stiu ca nu e chiar usor. Presupune sa-ti cunosti foarte bine copilul. Sa stii ce temperament are, cum depaseste de obicei situatiile dificile, ce se afla cu adevarat in spatele comportamentului lui, sau altfel spus care e adevarata problema, ce mesaje ii transmiteti voi, cei din familie.
Apoi, cand te-ai asigurat de cele de mai sus, pune-i la dispozitie (intr-un mod ales de tine) unul sau mai multe din “instrumentele” pe care ti le propun mai jos, asta dupa ce tu insati ti le-ai insusit.
Iata 7 metode eficiente de care ai nevoie atat tu, cat si copilul tau, pentru a va construi rezilienta.
- Daca nu esti o persoana sociala, devino mai activa social decat ai fost pana acum. Conectarea cu ceilalti te va ajuta foarte mult.
2. Analizeaza modul in care reactionezi la situatii dificile si fa o schimbare constienta din acest punct de vedere.
3. Exista o vorba: “Singurul lucru constant in viata este schimbarea”. Obisnuieste-te cu asta. Sunt momente in viata cand anumite scopuri trebuie abandonate pentru ca pur si simplu nu mai sunt sustenabile. Incapacitatea de a accepta lucrurile care nu pot fi schimbate, este ca si cum continui sa mergi pe o bicicleta fara lant la roti.
4. Stabileste-ti un obiectiv. Atunci cand stii unde vrei sa ajungi, drumul pana acolo capata sens si, mai ales, te va motiva sa actionezi.
5. Pentru a-ti atinge scopurile, mergi pas cu pas, deschide cate o singura usa o data, urmareste realizarea obiectivelor pe termen scurt.
Pasii marunti te vor duce incet-incet catre realizarea obiectivului pe termen lung.
6. Urmareste un film, citeste o carte sau un articol despre oameni celebri care au depasit cu succes situatii grele in viata.
Poate fi de un real folos inclusiv povestea unui bunic, a unui vecin, sau chiar a ta(inclusiv pentru tine, ca sa-ti amintesti cum ai depasit anumite obstacole).
7. Ajuta-i pe copii sa-si dea seama care este partea cea mai grea a unei situatii prin care trec. Spargand situatia problematica in mai multe bucati, le va fi mai usor sa gestioneze fiecare bucata in parte si sa realizeze ce poate fi controlat si ce nu.
NU UITA!
Suntem oameni, deci in continuare ne vom enerva, ne vom infuria, vom avea momente grele. Este perfect in regula. Important este sa nu ramanem acolo, sa nu devina un mod de viata si sa ne gasim puterea de a depasi acele situatii si de a gasi solutii.
Cu convingerea ca niciodata nu este tarziu sa avem revelatii si sa facem schimbari,
Claudia Brighidovici
P.S.
Feedback-ul tau este important pentru mine.
