Unde sunt…

Sunt Claudia Mihaela Brighidovici, Psiholog, Psihoterapeut în formare, Consilier vocațional, Coach pentru părinții de preadolescenți și adolescenți.

Ofer consiliere individuală, organizez cursuri online sau programe audio.

Astfel, am lucrat cu zeci de părinți pe care i-am ajutat să-și ajute copiii.

Cum? Prin înțelegerea schimbărilor care se produc în perioada adolescenței, a faptului că nu există o strategie anume, ci totul se adaptează în funcție de copil, de familia din care face parte și de dinamica existentă între ei.

Ca părinte, este important să înțelegi atât nevoile copilului, cât și ale tale. Având cunoașterea necesară, fiecare părinte va ști să adapteze tehnicile și instrumentele de lucru pe care le primește de la mine, la situația particulară pe care o trăiește.

Dar lucrurile nu au stat întotdeauna așa.

…Și unde am fost.

Vreme de 22 ani am practicat meseria de farmacist.

Am ajutat mii de oameni, i-am ascultat, i-am consiliat, am preparat mii de rețete. Am fost alături de pacienții mei, am știut ce nevoi au și cum să le acord suportul. Pe mulți i-am cunoscut pe nume și le-am cunoscut familiile.

Am empatizat cu suferințele, dar și cu bucuriile lor.

Mi-am început cariera de farmacist ca angajat, apoi am devenit angajator, deschizându-mi propria farmacie.

Din păcate însă pentru afacerea mea, am avut mai mult mentalitate de angajat, decât de angajator, ceea ce m-a dus la faliment.

Ce am învățat în călătoria mea ca farmacist

Ca proprietar al farmaciei am simțit că pacienții mei au nevoie de mai mult decât de medicamentele clasice.

Am hotărât, așadar, să aduc ceva nou, să ofer soluții de terapie dincolo de pastile, astfel că în anii 2013-2015 am învățat și apoi am oferit pacienților mei homeopatia, gemoterapia și, mai apoi, Terapia Florală Bach.

Nu a fost la fel de ușor pe cât pare acum, când aștern aceste gânduri pe hârtie.

Făceam naveta Constanța – București, întrucât cursurile de homeopatie se susțineau la Spitalul Universitar unde mergeam 2 zile pe săptămână, de dimineață până seara.

Gemoterapia am învățat-o mergând la zeci de ateliere organizate în Constanța, dar și la Conferințele Naționale din toată țara.

Pentru Terapia Florală Bach am mers tot la București, câte 4 zile pe săptămână, obținând atestat pentru primele două niveluri din această formare.

Între timp, mi-am terminat și Rezidențiatul în Farmacie generală, devenind farmacist specialist. Ulterior, am luat și examenul de Primariat.

Eram tot timpul într-un tur de forță pentru că voiam să știu mai mult și mai mult. Rezultatele nu au întârziat să apară.

Pacienții pe care deja îi aveam erau recunoscători pentru că le ofeream soluții alternative sau suplimentare care să-i ajute în diferite situații. Mai mult, am început să fiu cunoscută și în alte zone ale orașului. Ca urmare și afacerea a luat avânt.

Am învățat atunci că, deși un drum necunoscut este mai greu, cu mai multe obstacole, satisfacția pe care o ai pentru fiecare metru parcurs este mult mai mare decât dacă drumul ar fi fost bătătorit.

In toată această călătorie, am uitat însă un lucru. M-am uitat pe mine.

Încet, încet am început să obosesc.

Am ajuns în situația în care am vizitat neurologul, pentru că aveam amețeli și nu mă puteam ridica din pat sau de pe scaun, ORL-istul pentru că îmi țiuiau continuu urechile și nu puteam auzi ce spuneau ceilalți, cardiologul, pentru că aveam palpitații și deseori mă trezeam cu inima bătându-mi parcă să-mi iasă din piept, endocrinologul, pentru că mă gândeam că tiroida mea era deja disfuncțională și… mă opresc aici.

Eram atât de prinsă în avalanșa de evenimente din viața mea, încât nu m-am gândit nici un moment că, de fapt, sufletul meu era cel care avea nevoie disperată de ajutor. Eu nu vedeam decât simptomele. Nu vedeam decât acea parte a iceberg-ului, de deasupra apei.

Consecințele asupra familiei mele

Pentru că m-am speriat, am lăsat-o mai ușor cu munca și, în momentele mele de liniște, am realizat încet, încet faptul că toate frământările mele, tot stresul meu se răsfrângea asupra relației cu fiica mea și cu soțul meu.

Am realizat că sunt părinte fără să am habar ce fac. Mi-am ascultat atunci intuiția că dacă merg pe acel drum în care eu sunt veșnic obosită, nervoasă, nemulțumită și nu am timp, răbdare, disponibilitate pe care să i le acord, atunci relația mea cu ea nu va fi ceea ce am visat eu.

Relația adult-adult o poți manageria altfel, poți conta pe capacitatea de înțelegere și de aprofundare a unei situații din partea partenerului, poți conta pe ajutorul lui, cum a fost cazul meu.

Însă în relația cu un copil de 9-10 ani, cât avea fiica mea atunci, acesta este neputincios, nu are încă abilitățile necesare pentru a înțelege ce se întâmplă. El o ia ad literam. Ai țipat la el, înțelege că a făcut ceva rău sau că este un copil rău. Nu se gândește că mami e stresată și de aceea țipă.

Am ajuns, astfel, la concluzia că profesia pe care mi-am ales-o inițial și pe care am practicat-o cu pasiune timp de 22 ani, nu mai era ceea ce-mi doream atât timp cât mă aducea în toate acele stări nepotrivite pentru a crește un copil și pentru a întreține o relație cu oricine, în general.

Un curs îți poate schimba viața

Soarta mi-a scos în cale, prin intermediul unui e-mail, un curs despre tehnici de eliberare emoțională.

Și pentru că mi-am dat seama, cumva intuitiv, că cel mai important lucru este să mă ocup întâi de mine și apoi de relațiile cu apropiații mei, am participat la acest curs de 4 zile.

Ceea ce s-a întâmplat ulterior a fost uimitor. Nu sunt adepta vorbelor mari, dar acele 4 zile chiar mi-au schimbat cursul vieții.

Dintr-o dată, totul a căpătat un alt sens, mi s-au deschis in față orizonturi, perspective la care până atunci nici nu visasem, nici nu aveam habar că există.

Parcă trăisem până atunci într-o lume paralelă, o lume în care muncești de dimineață până seara, ajungi acasă foarte obosit și nici măcar nu îți trece prin cap că viața asta nu înseamnă doar muncă, uitat la un film la TV și adormit în drum spre pat.

Viața înseamnă și relaxare, bucurie, râs.

Viața înseamnă și acele momente în care nu faci nimic și doar stai cu tine și cu gândurile tale, sau doar stai lângă persoanele dragi, fără să spui sau să faci neaparat ceva.

M-am înscris la Facultatea de Psihologie la 45 ani

Am luat atunci o decizie radicală. M-am înscris la Facultatea de Psihologie și am continuat pregătirea profesională în direcția tehnicilor de eliberare emoțională, devenind Practician avansat. M-a fascinat modul natural, blând și eficient în care poți ajunge la cauza problemelor tale, la rădăcina evenimentelor triste din viața ta și poți obține transformări durabile.

Ca o continuare firească a venit pregătirea mea într-o tehnică și mai profundă, care se cheamă Matrix Reimprinting (Reprogramarea Matricei/Câmpului). Practic, rescrii acele povești neplăcute, triste, dureroase, traumatizante chiar, din viața ta.

Într-adevăr, ceea ce s-a întâmplat nu poate fi schimbat. Poți schimba însă emoțiile pe care le ai vizavi de acele întâmplari, poți schimba perspectiva, poți ”îmbrăca” întâmplarea într-o imagine pe care să nu-ți mai fie frică să o privești.

Tot natural a venit și renunțarea la a mai practica profesia de farmacist, dar și dorința mea de a mă pregăti în domeniul coachingului.

Am urmat, așadar, cursurile în urma cărora am devenit Consilier de dezvoltare personală.

Iar pe acest traseu, dupa ce am lucrat în ședințe de terapie 1 la 1 cu diverse categorii de persoane, mi-am dat seama că ceea ce vreau cu adevărat este să mă adresez părinților de adolescenți și adolescenților.

În prezent, ajut părinții să-și ajute copii…

Pentru că, în spatele fiecărei povești de disperare, de descurajare pe care am auzit-o de la mame, există atâta potențial ca lucrurile să meargă bine, cum nici nu ți-ai putea închipui.

Iar în spatele fiecărui adolescent taciturn, supărat pe viață parcă, nervos, fără chef de școală și de nimic, practic, în afară de telefon și alte gadget-uri, există un strigăt mare de ajutor pe care, din păcate, multe mame nu îl aud pentru că sunt sufocate de propriul lor strigăt de ajutor.

Sunt partenerul părintelui în dorința lui de a îndepărta frustrarea zilnică și ghidul lui în acțiunea de a manageria provocările zilnice cu încredere și eficiență.

Ajut părinții să-și ajute copii să știe să se descurce, să știe să facă alegeri, să știe să facă față eșecurilor inevitabile în viață, să știe să gândească, să facă conexiuni, corelații, să ia decizii, să aibă încredere în ei.

Ceea ce nu înseamnă perfecțiune.

Nu există părintele perfect.

Există doar părintele care conștientizează lucruri și ia măsuri în acest sens, există progres, există pași mici și siguri pe care să-i faci pentru a realiza ce îți dorești, există așteptări realiste, există ÎNTOTDEAUNA o posibilitate și o oportunitate.

Ce lecții de viață am învățat în tot acest parcurs

Fiecare întâmplare de viață, fiecare interacțiune socială înseamnă o lecție de viață, dacă știi să o privești astfel. Totuși, sunt învățăminte care ies în evidență mai intens decât altele. Iată câteva dintre ele:

• În spatele fiecărui comportament nepotrivit al părinților sau al copiilor se află un motiv puternic.
• Să fii curios te ajută mai mult decât să ai așteptări prea mari sau prea mici.
• Atunci când oamenii cu care lucrezi simt că îți pasă de ei, ei vor avea încredere în tine și vor face progrese. Același lucru este valabil și pentru adulți și pentru copii.
• Să recunoști că ai greșit este o dovadă de curaj.
• Claritatea apare numai dintr-o stare de calm și liniște sufletească.
• Claritatea te ajută să-ți auzi intuiția care mai departe te ajută să iei decizii bune.

Aș putea să rezum toată povestea mea, astfel:

M-am împiedicat și am căzut o dată, de două ori….de multe ori, mergând pe același drum, până când am înțeles. Și am schimbat drumul.