Buna!
Sunt Sara si ma voi ocupa de aceasta rubrica din acest blog. Desi am doar 13 ani, cred ca voi face o treaba buna, mai ales ca ma pricep cu de-ale scrisului ;).
Prima data cand mi-a zis mama de acest blog si de ideea ei “minunata”, legata de aceasta rubrica pe care urma sa o scriu eu, am crezut ca glumeste.
La inceput, recunosc ca m-am gandit “Ok, dar daca afla colegii si rad si de mine, dar si de mama?”, dar apoi a inceput sa mi se para o idee buna, mai ales ca unul dintre visurile mele este sa ma fac jurnalist sau reporter.
I-am zis “Ok, dar despre ce ar trebui sa scriu? Daca oamenilor nu le va placea ce scriu?”. Apoi mi-a zis ca nu conteaza ce crede lumea, ca eu voi invata sa scriu ceva pe placul oamenilor si a mai zis ca nu putem multumi pe toata lumea mereu si ca, pana la urma, trebuie doar sa scriu din inima si cu pasiune, daca accept.
Mi-am zis, ce se poate intampla rau? Nu ma cunoaste nimeni, deci nu este o problema.
Dupa ce a vazut ca am acceptat, mama a aruncat bomba. Ce a zis dupa aceea m-a facut sa ma indoiesc putin de decizia mea.
A zis: “Vei putea promova si tu acest blog, poti sa pui pe story pe instragram, ca sa vada si colegii tai ce scrii.”. Acela a fost momentul cand am zis: “Voi scrie articolele din rubrica, dar pe asta nu o fac.”. Probabil ca mama mi-a observat retinerea, asa ca nu a insistat.
La aproximativ o saptamana dupa acest incident, in timp ce ma uitam pe Instagram, am vazut o postare de-a unui coleg de-al meu de clasa, in care erau prezentate niste blocuri dintr-un complex rezidential din Mamaia. M-am gandit ca probabil cineva din familie il rugase sa promoveze acel complex.
Instant, m-am gandit la mama si la propunerea ei. Probabil ca intr-o zi imi voi depasi aceasta bariera “DACA rad colegii/oamenii de mine”.
De asemenea, probabil mama ma va ajuta sa fac asta, cum ma ajuta la toate problemele mele, grele sau usoare:) .
Voi scrie un articol pe blog in fiecare saptamana. Daca aveti vreo intrebare, lasati-o in rubrica de comentarii, iar eu va voi raspunde bucuroasa! Pe saptamana viitoare!
Felicitari pentru decizie, Sara! Iti trebuie curaj sa lasi omenirea sa-ti vada sufletul. Si… pentru mine este foarte clar acum… tu ai curaj.
Bine ai pasit pe calea blogging-ului!
Iti astept cu nerabdare articolele.
Mult succes, spor si inspiratie sa ai! Cu ajutorul tau si al tinerilor ca tine… poate reusim, intr-un final, sa traim intr-o lume mai buna.
Multumesc din suflet!!! Ma bucur ca v-a placut!